PREȘEDINȚIE s. f. Funcția și activitatea de conducere a președintelui; perioada de activitate a unui președinte; p. ext. sediu unde își exercită funcția președintele și serviciile în subordine; prezidenție. – Președinte + suf. -ie.

președinție sf [At: GALACTION, O. A. I, 111 / V: ~den~ / Pl: ~ii / E: președinte + -ie] 1-5 Funcție de președinte (1-5) Si: (înv) președință (1-5), (asr) prezidență (1-5). 6-10 Perioadă în care un președinte (1-5) își exercită funcția Si: (înv) președință (6-10), prezidență (6-10). 11-15 Muncă de conducere îndeplinită de un președinte (1-5) Si: (înv) președință (11-15), (asr) prezidență (11-15), (asr) prezidenție (1-5). 16-20 (Pex) Sediu unde își exercită activitatea președintele (1-5) și unde funcționează serviciile organizatorico-administrative în subordine Si: (înv) președință (16-20), (asr) prezidenție (6-10).

PREȘEDINȚIE s. f. Funcția și activitatea de conducere a președintelui; perioada de activitate a unui președinte; p. ext. sediu unde își exercită funcția un președinte și aparatul administrativ auxiliar din subordinea lui; prezidenție. – Președinte + suf. -ie.

PREȘEDINȚIE s. f. Funcție de președinte; perioadă de activitate a unui președinte, munca de conducere a președintelui; p. ext. localul unde funcționează președintele și totalitatea serviciilor organizatorico-administrative în subordine. Consiliu de facultate sub președinția decanilor. – Variantă: (învechit, rar) presedință (GHICA, A. 617) s. f.

PREȘEDINȚIE s.f. Demnitate de președinte; durata exercitării funcției de președinte; (p. ext.) localul unde lucrează președintele. [Var. președenție s.f. / < președinte + -ie].

PREȘEDINȚIE s. f. funcția de președinte; durata acesteia; (p. ext.) localul unde lucrează președintele; prezidenție. (< președinte + -ie)

PREȘEDINȚIE f. 1) Funcție de președinte. ◊ Sub ~a având drept președinte. 2) Durata de exercitare a acestei funcții. 3) Sediul președintelui. [G.-D. președinției] /președinte + suf. ~ie

președență sf vz președință

președenție sf vz președinție

președință sf [At: ALEXANDRESCU, M. 403 / V: ~den~ / Pl: ~țe / E: președea + -ință cf fr présidence] 1-20 (Înv) Președinție (1-20).

PREȘEDINȚĂ s. f. v. președinție.

PREȘEDENȚIE^[1] s.f. v. președinție.

*președínte, -ințíe, V. prezident, -ență.

*prezidénță f., pl. e (d. prezident, fr. présidence. V. rezidență). Funcțiunea de prezident: a ajunge la prezidență. Durata acesteĭ funcțiunĭ: supt prezidența luĭ Carnot. Casa orĭ bĭurou unuĭ prezident. Mare diviziune teritorială în India: prezidența Bombayuluĭ. – Fals prezidenție saŭ președinție.

președinție s. f., art. președinția, g.-d. președinții, art. președinției (dar: Președinția (României) s. propriu f. art.)

președinție s. f., art. președinția, g.-d. președinții, art. președinției (dar: Președinția României)

președinție s. f., art. președinția, g.-d. președinții, art. președinției

președinție

PREȘEDINȚIE s. (astăzi rar) prezidenție, (înv.) președință, prezidență, prezidiu. (Adunarea a avut loc sub ~...)

PREȘEDINȚIE s. (astăzi rar) prezidenție, (înv.) președință, prezidență, prezidiu. (Adunarea a avut loc sub ~...)

PREȘEDINȚĂ s. v. președinție.

președință s. v. PREȘEDINȚIE.