PREZIDENȚIE, prezidenții, s. f. (Înv.) Președinție. – Prezident + suf. -ie.

prezidenție sf [At: DOSOFTEI, ap. HEM 3018 / A și: (reg) ~den~ / S și: ~esi~ / V: (înv) ~zed~ / Pl: ~ii / E: prezident + -ie] 1-10 (Asr) Președinție (11-15, 16-20). 11 (Înv) Veche diviziune teritorial-administrativă din India, în perioada când era posesiune engleză. 12 (Îvr; csnp) Grup.

PREZIDENȚIE, prezidenții, s. f. Președinție. – Prezident + suf. -ie.

PREZIDENȚIE, prezidenții, s. f. Președinție.

PREZIDENȚIE s.f. Președinte. [Gen. -iei. / < prezident + -ie].

PREZIDENȚIE s. f. președinție. (după it. presidenza)

PREZIDENȚIE ~i f. 1) la sing. Funcție de prezident. 2) la sing. Durata de exercitare a acestei funcții. 3) Sediul prezidentului. /prezident + suf. ~ie

prezidenție f. 1. funcțiunea de prezident și durata ei; 2. locul unde prezidă; 3. funcțiune administrativă, în India: Prezidenția Bengalului.

prezedenție sf vz prezidenție

*prezidénță f., pl. e (d. prezident, fr. présidence. V. rezidență). Funcțiunea de prezident: a ajunge la prezidență. Durata acesteĭ funcțiunĭ: supt prezidența luĭ Carnot. Casa orĭ bĭurou unuĭ prezident. Mare diviziune teritorială în India: prezidența Bombayuluĭ. – Fals prezidenție saŭ președinție.

prezidenție (președinție) (înv.) s. f., art. prezidenția, g.-d. art. prezidenției; pl. prezidenții, art. prezidențiile (desp. -ți-i-)

prezidenție (înv.) s. f., art. prezidenția, g.-d. art. prezidenției; pl. prezidenții, art. prezidențiile

prezidenție s. f., art. prezidenția, g.-d. art. prezidenției; pl. prezidenții, art. prezidențiile

PREZIDENȚIE s. v. președinție.

prezidenție s. v. PREȘEDINȚIE.