18 definiții pentru praz, Praz   declinări

PRAZ, (reg.) praji, s. m. Plantă erbacee legumicolă din familia liliaceelor, înrudită cu ceapa, cu tulpina cilindrică, groasă și înaltă, cu frunzele lanceolate și cu bulb cărnos (Allium porrum).Expr. (Fam.) A mânca praz = a spune minciuni. Adio și-un praz verde, se spune pentru a exprima indiferența totală a cuiva față de cineva sau ceva. ♦ Mâncare pregătită din tulpina plantei descrise mai sus. [Var.: (reg.) praj s. m.] – Din bg. praz.

PRAZ, praji, s. m. Plantă erbacee legumicolă din familia liliaceelor, înrudită cu ceapa, cu tulpina cilindrică, groasă și înaltă, cu frunzele lanceolate și cu bulb cărnos (Allium porrum).Expr. (Fam.) A mânca praz = a spune minciuni. Adio și-un praz verde, se spune pentru a exprima indiferența totală a cuiva față de cineva sau ceva. ♦ Mâncare pregătită din tulpina plantei descrise mai sus. [Var.: (reg.) praj s. m.] – Din bg. praz.

PRAZ, praji, s. m. Plantă erbacee din familia liliaceelor, înrudită cu ceapa, cu tulpina cilindrică înaltă, cu frunze lungi și late; e cultivată ca plantă comestibilă (Allium porrum). De altă parte, cîteva înguste brazde de fasole, de praz și de legumă. ODOBESCU, S.I 148. Frunzuliță foi de praz, Numai Golea mi-a rămas ! PĂSCULESCU, L. P. 270. Prăjii se cumpără din tîrg ori de la bulgării. ȘEZ. VIII 36. ◊ Expr. (Familiar) A mînca praz = a spune neadevăruri. Adio și-un praz Vverde, se spune pentru a da cuiva să înțeleagă că prezența lui nu mai este dorită.

praz s. m., (reg.) pl. praji

PRAZ s. (BOT.; Allium porrum) (reg.) ai, hașmă, horceag, poroaică, poroi, pur, ceapă-albă, ceapă-blândă, coada-vacii.

praz (práji), s. m. – Horceag (Allium porrum). – Mr. praș, megl. praz. Sl. prazŭ (Cihac, II, 285; Tiktin; Capidan 231), cf. bg. pras, sb. prȁs, praz, din mgr. πράσον (Vasmer, Gr., 122); sau mai probabil direct din mgr. (prin schimbarea lui s final › z, cf. ovăz). Der. de la un lat. *prasum (Cihac, I, 194) pare mai puțin probabilă. – Der. prăzuliu, adj. (verde), ar putea fi o interpretare populară a lui prăsiniu, adj. (verde), pe care l-am auzit uneori în Munt., din ngr. πράσινος.

PRAZ praji m. Plantă legumicolă bienală cu frunze lanceolate și tulpină înaltă, groasă, care are proprietăți nutritive asemănătoare cu ale cepei. /<bulg. praz

praz n. plantă leguminoasă cu bulbii prelungiți (Alium porrum). [Slav. PRAZŬ].

praz (vest) și praj (est) m., pl. (vsl. bg. prazŭ, prasŭ, sîrb. pras, praziluk, turc. prasa, d. ngr. și vgr. práson, praz, lat. porrum din *porsum, praz, de unde vine it. persa, măghiran. V. pur 1). O legumă din familia cepeĭ, dar cu bulbu redus, cu cotoru gros, maĭ înaltă de cît [!] ceapa și cu frunzele ca ale usturoĭuluĭ (álium pórrum).

1) púr și (Vs.) por m. (lat. porrum și porrus, praz. V. praz). Usturoĭ sălbatic (allium scorodoprasum), cu varietățile rotundum, ochroléucum și ascalónicum). – Și hagimă (nord) și hașmă (Trans.). Praz (Trans.) V. aĭ 1.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PRAZ s. (BOT.; Allium porrum) (reg.) ai, háșmă, horceág, poroáică, porói, pur, ceapă-álbă, ceapă-blî́ndă, coada-vácii.

PRAZ (‹ bg.) s. m. Plantă legumicolă bienală din familia liliaceelor, cu tulpină cilindrică, înaltă de 30-40 cm, cu frunze lungi-lanceolate și bulb cărnos (Allium porrum). Originar din zonele vecine M. Mediterane, este cunoscut din Antichitate. Se cultivă pe suprafețe mari în V, S și SE Europei, fiind rezistent la temperaturi joase. Este folosit în alimentație datorită calităților sale nutritive (bogat în proteine, săruri minerale, vitamine, grăsimi etc.). Ușor digerabil, este recomandat ca tonic al sistemului nervos, laxativ, emolient, mineralizant, diuretic, expectorant etc.

PRAZ, Mario (1896-1982), critic literar și scriitor italian. Prof. univ. la Roma, Liverpool și Manchester. Lucrări privind istoria literaturii engleze („Istoria literaturii engleze”, „Poeți englezi din sec. XVII”, „Criza eroului în romanul victorian”); studii de istorie literară comparată („Carnea, moartea și diavolul în literatura romantică”).

PRAZ sau PRAJ subst. 1. Praj s. (Mih. 9); Praza j-ța (17 B II 343). 2. Praje (Sd XI 53). 3. Praja b. (16 A II 75); – frecv. Bîr I, II); moț (z). 4. Prăjan/i s.; -ul t. 5. Prăj/ești, -eni, -oaia ss.; -escu (Dm; Băl II; Sd XVI); -escul (Ur XXII 256). 6. Prăjila s.

gálben-práz adj.inv. Verde deschis ◊ „[Se poartă] roșu-frez, violet-deschis, galben-praz, verde-iarbă etc. Mai este și vermillonul, dar despre el vă vom explica pe îndelete altădată.” Săpt. 26 X 84 p. 8 (din verde + praz)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a beli prazul expr. (vulg.) v. a o beli.

adio, Margareto! / și n-am cuvinte! / și-un praz verde! expr. folosită pentru a exprima indiferența totală față de cineva