2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRAVILNICÉSC, -EÁSCĂ, pravilnicești, adj. (Înv.) Pravilnic. – Pravilnic + suf. -esc.

PRAVILNICÉSC, -EÁSCĂ, pravilnicești, adj. (Înv.) Pravilnic. – Pravilnic + suf. -esc.

pravilnicesc, ~ească a [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 332/5 / V: ~vel~ / Pl: ~ești / E: pravilnic + -esc] (Înv) 1 Legal. 2 (Înv) Pravilicesc (2).

PRAVILNICÉSC, -EÁSCĂ, pravilnicești, adj. (Învechit) Care este în conformitate cu pravila, cu legea; legal. Viețuire... fericită, care să pricinuiește din dreptele hotărîri pravilnicești. GOLESCU, Î. 44.

pravilnicesc a. ce ține de pravilă sau lege: Pravilniceasca Condică a Domnului Alex. Ipsilant Voievod.

pravelnicesc, ~ească a vz pravilnicesc

prăvilnici vt [At: GOLESCU, Î. 7 / Pzi: ~cesc / E: pravilnic] (Îvr) A conduce conform legii.

pravílnic, -ă adj. (vsl. pravilĭnikŭ, regulă; rus. pravilnyĭ, regular, just). Vechĭ. Conform pravileĭ, legal: dobîndă pravilnică. – Și pravilnicesc. Și -veln-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pravilnicésc (înv.) adj. m., f. pravilniceáscă; pl. m. și f. pravilnicéști

pravilnicésc adj. m., f. pravilniceáscă; pl. m. și f. pravilnicéști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRAVILNICÉSC adj. v. legal.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prăvilnicí, prăvilnicésc, vb. IV (înv.) a conduce conform legii, pe baza legii.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

pravilnicésc, -eáscă, pravilnicești adj. (Înv.) Pravilnic; prevăzut de pravilă, în conformitate cu pravila. ◊ Pravilniceasca condică = culegere de legi din Țara Românească, întocmită în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti și intrată în vigoare în 1780. Are la bază o serie de norme ale legislației bizantine din sec. 7 și 8. – Din pravilnic + suf. -esc.

PRAVILNICEASCA CONDICĂ, culegere de legi întocmită în Țara Românească, în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti și intrată în vigoare în 1780. Are ca izvoare principale „Bazilicalele” și obiceiul pământului.

Intrare: pravilnicesc
pravilnicesc adjectiv
adjectiv (A83)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pravilnicesc
  • pravilnicescul
  • pravilnicescu‑
  • pravilnicească
  • pravilniceasca
plural
  • pravilnicești
  • pravilniceștii
  • pravilnicești
  • pravilniceștile
genitiv-dativ singular
  • pravilnicesc
  • pravilnicescului
  • pravilnicești
  • pravilniceștii
plural
  • pravilnicești
  • pravilniceștilor
  • pravilnicești
  • pravilniceștilor
vocativ singular
plural
pravelnicesc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: prăvilnici
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăvilnici
  • prăvilnicire
  • prăvilnicit
  • prăvilnicitu‑
  • prăvilnicind
  • prăvilnicindu‑
singular plural
  • prăvilnicește
  • prăvilniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prăvilnicesc
(să)
  • prăvilnicesc
  • prăvilniceam
  • prăvilnicii
  • prăvilnicisem
a II-a (tu)
  • prăvilnicești
(să)
  • prăvilnicești
  • prăvilniceai
  • prăvilniciși
  • prăvilniciseși
a III-a (el, ea)
  • prăvilnicește
(să)
  • prăvilnicească
  • prăvilnicea
  • prăvilnici
  • prăvilnicise
plural I (noi)
  • prăvilnicim
(să)
  • prăvilnicim
  • prăvilniceam
  • prăvilnicirăm
  • prăvilniciserăm
  • prăvilnicisem
a II-a (voi)
  • prăvilniciți
(să)
  • prăvilniciți
  • prăvilniceați
  • prăvilnicirăți
  • prăvilniciserăți
  • prăvilniciseți
a III-a (ei, ele)
  • prăvilnicesc
(să)
  • prăvilnicească
  • prăvilniceau
  • prăvilnici
  • prăvilniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)