9 definiții pentru pravilnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRAVÍLNIC, -Ă, pravilnici, -ce, adj. (Înv.) Aflat în conformitate cu pravila, prevăzut de pravilă; legal, pravilnicesc. – Din sl. pravilĩnik.

PRAVÍLNIC, -Ă, pravilnici, -ce, adj. (Înv.) Aflat în conformitate cu pravila, prevăzut de pravilă; legal, pravilnicesc. – Din sl. pravilĩnik.

pravilnic, ~ă a [At: (a. 1819) DOC. EC. 109 / Pl: ~ici, ~ice / E: pravilă + -nic cf rs правильный] 1 (Înv) Legal. 2 (Îvr) Major.

pravilnic a. legal: dobândă pravilnică. [Slav. PRAVILĬNIKŬ].

pravílnic, -ă adj. (vsl. pravilĭnikŭ, regulă; rus. pravilnyĭ, regular, just). Vechĭ. Conform pravileĭ, legal: dobîndă pravilnică. – Și pravilnicesc. Și -veln-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pravílnic (înv.) adj. m., pl. pravílnici; f. pravílnică, pl. pravílnice

pravílnic adj. m., pl. pravílnici; f. sg. pravílnică, pl. pravílnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRAVÍLNIC adj. v. legal.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pravílnic, pravílnică, pravílnici, pravílnice, adj. (înv.) 1. aflat în conformitate cu pravila, prevăzut de pravilă; legal, pravilnicesc. 2. major.

Intrare: pravilnic
pravilnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pravilnic
  • pravilnicul
  • pravilnicu‑
  • pravilnică
  • pravilnica
plural
  • pravilnici
  • pravilnicii
  • pravilnice
  • pravilnicele
genitiv-dativ singular
  • pravilnic
  • pravilnicului
  • pravilnice
  • pravilnicei
plural
  • pravilnici
  • pravilnicilor
  • pravilnice
  • pravilnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)