9 definiții pentru prăznicar

Explicative DEX

prăznicar sn [At: (a. 1778) IORGA, S. D. XIII, 187 / V: (îvr) ~icer / Pl: ~e / E: praznic + -ar] 1 (Îrg) Icoană care înfățișează o imagine legată de un anumit eveniment bisericesc, de o anumită sărbătoare religioasă. 2 (Pex) Catapeteasmă. 3 (Îvr; îf prăznicer) Carte cuprinzând slujbele diferitelor sărbători sau praznice bisericești.

prăznicár n., pl. e (d. praznic). Trans. Tabloŭ istoric bisericesc p. marile praznice (sărbătorĭ).

prăznicer sn vz prăznicar

Ortografice DOOM

+prăznicar s. n., pl. prăznicare

Enciclopedice

prăznicar, prăznicare s. n. (Înv. și reg.) 1. Icoană care înfățișează o imagine legată de un anumit eveniment bisericesc sau sărbătoare religioasă; p. ext. catapeteasmă, iconostas. 2. (În forma prăznicer) Carte bisericească conținând slujbele diferitelor sărbători sau praznice. [Var.: prăznicer s. n.] – Din praznic + suf. -ar.

PRĂZNICÁR (< praznic) s. n. 1. Icoană reprezentând praznicele împărătești care face parte din iconostas, mai ales alcătuind o friză deasupra registrului împărătesc. 2. Icoană de mici dimensiuni, cu două fețe mobile, care se pun pe analoghion, schimbându-se în funcție de praznicele împărătești. 3. Carte bisericească conținând slujbele diferitelor sărbători sau praznice.

Sinonime

PRĂZNICAR s. v. catapeteasmă, iconostas, tâmplă.

prăznicar s. v. CATAPETEASMĂ. ICONOSTAS. TÎMPLĂ.

Regionalisme / arhaisme

prăznicar, prăznicare, s.n. 1. (înv. și reg.) icoană pe care o sărută credincioșii când merg la altar și când ies din biserică, înaintea miruitului. 2. (înv.: în forma: prăznicer) carte cuprinzând slujbele diferitelor sărbători sau praznice bisericești.

Intrare: prăznicar
prăznicar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăznicar
  • prăznicarul
  • prăznicaru‑
plural
  • prăznicare
  • prăznicarele
genitiv-dativ singular
  • prăznicar
  • prăznicarului
plural
  • prăznicare
  • prăznicarelor
vocativ singular
plural
prăznicer substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăznicer
  • prăznicerul
plural
  • prăznicere
  • prăznicerele
genitiv-dativ singular
  • prăznicer
  • prăznicerului
plural
  • prăznicere
  • prăznicerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prăznicar, prăznicaresubstantiv neutru

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.