prăznicar sn [At: (a. 1778) IORGA, S. D. XIII, 187 / V: (îvr) ~icer / Pl: ~e / E: praznic + -ar] 1 (Îrg) Icoană care înfățișează o imagine legată de un anumit eveniment bisericesc, de o anumită sărbătoare religioasă. 2 (Pex) Catapeteasmă. 3 (Îvr; îf prăznicer) Carte cuprinzând slujbele diferitelor sărbători sau praznice bisericești.