12 definiții pentru prăvălatic prăvălatec


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂVĂLÁTIC, -Ă, prăvălatici, -ce, adj. 1. (Pop.) Povârnit, abrupt, accidentat, pieziș. 2. (Rar) Care se răstoarnă, care se rostogolește, care vine la vale. – Prăvăli + suf. -atic.

PRĂVĂLÁTIC, -Ă, prăvălatici, -ce, adj. 1. (Pop.) Povârnit, abrupt, accidentat, pieziș. 2. (Rar) Care se răstoarnă, care se rostogolește, care vine la vale. – Prăvăli + suf. -atic.

prăvălatic, ~ă a [At: EMINESCU, O. I, 85 / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: prăvăli + -atic] 1 (Reg) Care este în pantă1 Si: abrupt, povârnit. 2 Care este accidentat. 3 (Nob) Care se ridică și coboară cu forță, în mod succesiv.

PRĂVĂLÁTIC, -Ă, prăvălatici, -e, adj. Povîrnit, pieziș, abrupt. Caii se năpustiră la vale, pe drumul prăvălatic, printre viroage îmbrăcate cu tufișuri. SADOVEANU, III 334. Am ieșit în creștetul poienii încîntătoare, un popas de verdeață dulce și de flori, între codrii prăvălatici. GALACTION, O. I 211. Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic, Cînd coboară-n ropot dulce din tăpșanul prăvălatic. EMINESCU, O. I 85. – Variantă: prăvălátec, -ă (CAMILAR, N. I 94, MURNU, I 192) adj.

PRĂVĂLÁTIC ~că (~ci, ~ce) pop. 1) Care este gata să se prăvale; care se răstoarnă. 2) Care este situat în pantă; pieziș. /a (se) prăvăli + suf. ~atic

prăvălatic a. repezicios: când coboară ’n ropot dulce din tăpșanul prăvălatic EM.

prăvălátic, -ă adj. (d. prăval). Foarte povîrnit: loc prăvălatic (Sadov. VR. 1910, 4, 60).

prăvălatec, ~ă a vz prăvălatic

PRĂVĂLÁTEC, -Ă adj. v. prăvălatic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăvălátic (pop.) adj. m., pl. prăvălátici; f. prăvălátică, pl. prăvălátice

prăvălátic adj. m., pl. prăvălátici; f. sg. prăvălátică, pl. prăvălátice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂVĂLÁTIC adj. v. abrupt, aplecat, drept, înclinat, oblic, perpendicular, pieptiș, pieziș, plecat, povârnit, prăpăstios, priporos, râpos, vertical.

prăvălatic adj. v. ABRUPT. APLECAT. DREPT. ÎNCLINAT. OBLIC. PERPENDICULAR. PIEPTIȘ. PIEZIȘ. PLECAT. POVÎRNIT. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÎPOS. VERTICAL.

Intrare: prăvălatic
prăvălatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăvălatic
  • prăvălaticul
  • prăvălaticu‑
  • prăvălatică
  • prăvălatica
plural
  • prăvălatici
  • prăvălaticii
  • prăvălatice
  • prăvălaticele
genitiv-dativ singular
  • prăvălatic
  • prăvălaticului
  • prăvălatice
  • prăvălaticei
plural
  • prăvălatici
  • prăvălaticilor
  • prăvălatice
  • prăvălaticelor
vocativ singular
plural
prăvălatec adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăvălatec
  • prăvălatecul
  • prăvălatecă
  • prăvălateca
plural
  • prăvălateci
  • prăvălatecii
  • prăvălatece
  • prăvălatecele
genitiv-dativ singular
  • prăvălatec
  • prăvălatecului
  • prăvălatece
  • prăvălatecei
plural
  • prăvălateci
  • prăvălatecilor
  • prăvălatece
  • prăvălatecelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

prăvălatic prăvălatec

  • exemple
    • Caii se năpustiră la vale, pe drumul prăvălatic, printre viroage îmbrăcate cu tufișuri. SADOVEANU, III 334.
      surse: DLRLC
    • Am ieșit în creștetul poienii încîntătoare, un popas de verdeață dulce și de flori, între codrii prăvălatici. GALACTION, O. I 211.
      surse: DLRLC
    • Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic, Cînd coboară-n ropot dulce din tăpșanul prăvălatic. EMINESCU, O. I 85.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Care se răstoarnă, care se rostogolește, care vine la vale.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Prăvăli + sufix -atic.
    surse: DEX '98 DEX '09