PRĂVĂLATIC, -Ă, prăvălatici, -e, adj. Povîrnit, pieziș, abrupt. Caii se năpustiră la vale, pe drumul prăvălatic, printre viroage îmbrăcate cu tufișuri. SADOVEANU, III 334. Am ieșit în creștetul poienii încîntătoare, un popas de verdeață dulce și de flori, între codrii prăvălatici. GALACTION, O. I 211. Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic, Cînd coboară-n ropot dulce din tăpșanul prăvălatic. EMINESCU, O. I 85. – Variantă: prăvălatec, -ă (CAMILAR, N. I 94, MURNU, I 192) adj.