10 definiții pentru prăjitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂJITÓR, -OÁRE, prăjitori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează în fabrici la cuptoarele unde se prăjesc minereurile. 2. S. f. Încăpere, secție, instalație într-o fabrică, unde se execută operațiile de prăjire a minereurilor. 3. S. n. Aparat folosit în gospodării pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. – Prăji + suf. -tor.

prăjitor, ~oare [At: IORGA, B. R. 239 / Pl: ~i, ~oare / E: prăji + -tor] 1 smf Lucrător în industria alimentară, specializat în operația de prăjire (1). 2 smf Aparat folosit în gospodărie pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. 3 smf (Rar) Grătar pentru carne. 4 smf Muncitor calificat în operații de prăjire (3). 5 sf Încăpere sau instalație special amenajată în care se execută, într-o fabrică, operații de prăjire (3).

PRĂJITÓR, -OÁRE, prăjitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează în fabrici la cuptoarele unde se prăjesc minereurile. 2. S. f. Încăpere, secție, instalație într-o fabrică, unde se execută operațiile de prăjire a minereurilor. ♦ Aparat folosit în gospodării pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. – Prăji + suf. -tor.

PRĂJITÓR, -OÁRE, prăjitori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează în fabrici la cuptoarele unde se prăjesc minereurile.

PRĂJITÓR ~i m. Muncitor specializat în prăjirea minereurilor în cuptoare speciale. /a prăji + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*prăjitór2 (aparat) s. n., pl. prăjitoáre

prăjitór1 (persoană) s. m., pl. prăjitóri

prăjitór (muncitor) s. m., pl. prăjitóri

prăjitoáre1 (persoană) s. f., g.-d. art. prăjitoárei; pl. prăjitoáre

prăjitoáre (muncitoare) s. f., g.-d. art. prăjitoárei; pl. prăjitoáre

Intrare: prăjitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăjitor
  • prăjitorul
  • prăjitoru‑
plural
  • prăjitori
  • prăjitorii
genitiv-dativ singular
  • prăjitor
  • prăjitorului
plural
  • prăjitori
  • prăjitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)