PRĂJITOR, -OARE, prăjitori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează în fabrici la cuptoarele unde se prăjesc minereurile. 2. S. f. Încăpere, secție, instalație într-o fabrică, unde se execută operațiile de prăjire a minereurilor. 3. S. n. Aparat folosit în gospodării pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. – Prăji + suf. -tor.