PRĂJITOR, -OARE, prăjitori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează în fabrici la cuptoarele unde se prăjesc minereurile. 2. S. f. Încăpere, secție, instalație într-o fabrică, unde se execută operațiile de prăjire a minereurilor. 3. S. n. Aparat folosit în gospodării pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. – Prăji + suf. -tor.

prăjitor, ~oare [At: IORGA, B. R. 239 / Pl: ~i, ~oare / E: prăji + -tor] 1 smf Lucrător în industria alimentară, specializat în operația de prăjire (1). 2 smf Aparat folosit în gospodărie pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. 3 smf (Rar) Grătar pentru carne. 4 smf Muncitor calificat în operații de prăjire (3). 5 sf Încăpere sau instalație special amenajată în care se execută, într-o fabrică, operații de prăjire (3).

PRĂJITOR, -OARE, prăjitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează în fabrici la cuptoarele unde se prăjesc minereurile. 2. S. f. Încăpere, secție, instalație într-o fabrică, unde se execută operațiile de prăjire a minereurilor. ♦ Aparat folosit în gospodării pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. – Prăji + suf. -tor.

PRĂJITOR, -OARE, prăjitori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează în fabrici la cuptoarele unde se prăjesc minereurile.

PRĂJITOR ~i m. Muncitor specializat în prăjirea minereurilor în cuptoare speciale. /a prăji + suf. ~tor

prăjitor² (persoană) s. m., pl. prăjitori

prăjitor¹ (persoană) s. m., pl. prăjitori

prăjitor (muncitor) s. m., pl. prăjitori