20 de definiții pentru prăștină praștină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂȘTÍNĂ1, (2) prăștini, s. f. (Reg.) 1. Rachiu de tescovină sau de drojdie; boștină. 2. Fel, porție de prăștină (1). – Din bg. praština.

PRĂȘTÍNĂ2, prăștini, s. f. Prăjină care se înfige în vârful clăii de fân, pentru a o fixa. ♦ Prăjină care se pune pe stuful sau pe paiele de pe acoperișul unei case țărănești, pentru a le fixa. – Et. nec.

PRĂȘTÍNĂ2, prăștini, s. f. Prăjină care se înfige în vârful clăii de fân, pentru a o fixa. ♦ Prăjină care se pune pe stuful sau pe paiele de pe acoperișul unei case țărănești, pentru a le fixa. – Et. nec.

prăști2 sf [At: TDRG / V: praș~ / Pl: (3) ~ni / E: cf boștină] 1 Ceea ce rămâne după stoarcerea strugurilor Si: tescovină, (reg) boștină (2), comină, grunj. 2 (Reg) Ceea ce rămâne în cazan după fierberea fructelor pentru țuică. 3 Băutură alcoolică obținută prin fermentarea prăștinei2 (1) Si: tescovină. 4 (Reg; d. femei, fete; îe) A-i lua ~na A viola. 5 Cantitate determinată de prăștină2 (3), cuprinsă într-un pahar, într-o cinzeacă etc.

prăști1 sf [At: MANOLESCU, I. 30 / Pl: ~ni și ~ne / E: cf prăjină] 1 (Reg) Prăjină (1). 2 (Îe) A-i cădea (cuiva) ~na A înceta, silit de împrejurări, să mai fie încrezut. 3 (Îe) A-i da (cuiva) cu ~ pe la nas A-și bate joc de cineva. 4 (Dep) Prăjină (6). 5 (Reg; mpl) Prăjină care se pune pe stuful sau pe paiele de pe acoperișul unei case țărănești, pentru a le fixa Si: (reg) martac, păianjen, prăștinaș. 6-8 (Reg) Prăjină (10, 12, 20). 9 (Reg) Nuia mare care se pune pe cânepa așezată la topit, pentru a nu o ridica apa. 10 (Buc) Bețișor care se pune de-a curmezișul în stupii rudimentari.

PRĂȘTÍNĂ1, prăștini, s. f. (Reg.) Rachiu de tescovină sau de drojdie; boștină. – Din bg. praština.

PRĂȘTÍNĂ2, prăștini, s. f. Prăjină care se înfige în vîrful stogului sau al clăii de fîn. ♦ Prăjină care se înfige în stuful sau în paiele de pe acoperișul caselor, pentru a împiedica risipirea stufului sau a paielor de către vînt.

PRĂȘTÍNĂ1, prăștini, s. f. (Regional) Rachiu de tescovină sau de drojdie. Se porneau nopțile de veghe și chiote pe lîngă cazonele clocotind prăștină. I. BOTEZ, ȘC. 87. Să guste pastrama și turburelul... și prăștină. M. I. CARAGIALE, C. 49. ♦ Cantitate determinată din astfel de rachiu. Dă-ne trei prăștini, Barbule, plătește dumnealui. STANCU, D. 265.

PRĂȘTÍNĂ2 ~e f. Prăjină care se pune pe vârful stogurilor sau pe acoperișurile de paie, de stuf, ca să nu fie împrăștiate de vânt. /Orig. nec.

PRĂȘTÍNĂ1 ~i f. reg. Rachiu de tescovină sau de drojdie. /<bulg. praština

prăștină f. Mold. 1. prăjină pe coama casei țărănești, legată la vârf de altă prăjină spre a feri acoperișul de violența vântului; 2. prăjină pe un stog de fân. [Cf. praștie].

2) prăștínă f., pl. ĭ (cp. cu prăjesc). Sud. Rachiŭ de drojdie, tescovină.

1) prăștínă f., pl. ĭ (var. din prăjină). Est. Prăjină mare (une-orĭ ramificată) de pus pe claĭe ca să n’o împrăștie vîntu. Nuĭa mare de pus pe cînepă în lac ca să n’o rîdice apa.

praștină sf vz prăștină2

praștină f. rachiu de tescovină. [Origină necunoscută].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăștínă (reg.) s. f., g.-d. art. prăștínii; (feluri, porții, prăjini) pl. prăștíni

prăștínă (rachiu, prăjină) s. f., g.-d. art. prăștínii; (feluri, porții, prăjini) pl. prăștíni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂȘTÍNĂ s. v. băț, coadă, nuia, par, prăjină, tescovină, vargă.

prăști s. v. BĂȚ. COADĂ. NUIA. PAR. PRĂJINĂ. TESCOVINĂ. VARGĂ.

*PRĂȘTI s. (reg.) păianjen, posmă. (~ se pune pe stogul de fîn, ca să nu-l ia vîntul.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

praștínă (-ni), s. f. – Tescovină, boștină. – Mr. pruștină. Bg. praština (Conev 63).

Intrare: prăștină
prăștină substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăști
  • prăștina
plural
  • prăștini
  • prăștinile
genitiv-dativ singular
  • prăștini
  • prăștinii
plural
  • prăștini
  • prăștinilor
vocativ singular
plural
praștină substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • praști
  • praștina
plural
  • praștini
  • praștinile
genitiv-dativ singular
  • praștini
  • praștinii
plural
  • praștini
  • praștinilor
vocativ singular
plural