PRĂȘTINĂ¹, (2) prăștini, s. f. (Reg.) 1. Rachiu de tescovină sau de drojdie; boștină. 2. Fel, porție de prăștină (1). – Din bg. praština.

prăștină² sf [At: TDRG / V: praș~ / Pl: (3) ~ni / E: cf boștină] 1 Ceea ce rămâne după stoarcerea strugurilor Si: tescovină, (reg) boștină (2), comină, grunj. 2 (Reg) Ceea ce rămâne în cazan după fierberea fructelor pentru țuică. 3 Băutură alcoolică obținută prin fermentarea prăștinei² (1) Si: tescovină. 4 (Reg; d. femei, fete; îe) A-i lua ~na A viola. 5 Cantitate determinată de prăștină² (3), cuprinsă într-un pahar, într-o cinzeacă etc.

PRĂȘTINĂ¹, prăștini, s. f. (Reg.) Rachiu de tescovină sau de drojdie; boștină. – Din bg. praština.

PRĂȘTINĂ¹, prăștini, s. f. (Regional) Rachiu de tescovină sau de drojdie. Se porneau nopțile de veghe și chiote pe lîngă cazanele clocotind prăștină. I. BOTEZ, ȘC. 87. Să guste pastrama și turburelul... și prăștina. M. I. CARAGIALE, C. 49. ♦ Cantitate determinată din astfel de rachiu. Dă-ne trei prăștini, Barbule, plătește dumnealui. STANCU, D. 265.

PRĂȘTINĂ¹ ~i f. reg. Rachiu de tescovină sau de drojdie. /<bulg. praština

2) prăștínă f., pl. ĭ (cp. cu prăjesc). Sud. Rachiŭ de drojdie, tescovină.

praștină sf vz prăștină²

praștină f. rachiu de tescovină. [Origină necunoscută].

prăștină (reg.) s. f., g.-d. art. prăștinii; (porții/sorturi de rachiu; prăjini) pl. prăștini

prăștină (reg.) s. f., g.-d. art. prăștinii; (feluri, porții, prăjini) pl. prăștini

prăștină (rachiu, prăjină) s. f., g.-d. art. prăștinii; (feluri, porții, prăjini) pl. prăștini

praștină (-ni), s. f. – Tescovină, boștină. – Mr. pruștină. Bg. praština (Conev 63).

PRĂȘTINĂ s. v. băț, coadă, nuia, par, prăjină, tescovină, vargă.

prăștină s. v. BĂȚ. COADĂ. NUIA. PAR. PRĂJINĂ. TESCOVINĂ. VARGĂ.