prăștină¹ sf [At: MANOLESCU, I. 30 / Pl: ~ni și ~ne / E: cf prăjină] 1 (Reg) Prăjină (1). 2 (Îe) A-i cădea (cuiva) ~na A înceta, silit de împrejurări, să mai fie încrezut. 3 (Îe) A-i da (cuiva) cu ~ pe la nas A-și bate joc de cineva. 4 (Dep) Prăjină (6). 5 (Reg; mpl) Prăjină care se pune pe stuful sau pe paiele de pe acoperișul unei case țărănești, pentru a le fixa Si: (reg) martac, păianjen, prăștinaș. 6-8 (Reg) Prăjină (10, 12, 20). 9 (Reg) Nuia mare care se pune pe cânepa așezată la topit, pentru a nu o ridica apa. 10 (Buc) Bețișor care se pune de-a curmezișul în stupii rudimentari.