3 intrări

15 definiții

PRĂȘITOÁRE, prășitori și prăsitoare, s. f. Mașină agricolă (cu tracțiune mecanică sau animală) folosită la prășit. Caii trăgeau prășitoarele peste ogoarele cu porumb. DUMITRIU, V. L. 104.

prășitoáre (unealtă) s. f., g.-d. art. prășitórii; pl. prășitóri

PRĂȘITOÁRE ~óri f. Mașină agricolă pentru cultivat; cultivator. [G.-D. prășitorii] /a prăși + suf. ~toare

prășitoare f. sapă ori mașină cu care se prășește.

prășitoáre f., pl. orĭ. Sapă de prășit (pe alocurea de o formă specială).

prășitoare, pl. prășitori

PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor.

PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor.

PRĂȘITÓR1, -OÁRE, prășitori, -oare, adj. 1. (Despre mașini, pluguri) Cu care se prășește. Plug prășitor. 2. (Despre plante) Care se prășește. Alternînd cerealele cu plantele prășitoare, putem ține în bună stare nu numai curățenia pămîntului dar și fertilitatea lui. I. IONESCU, D. 289.

PRĂȘITÓR 2, -OÁRE, prășitori, -oare, s. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit. Tu [rege] ești fericit. Lingușitorii înalță imnuri proslăvirii tale Și fac să n-auzi cîntecul de jale Cu care-și adorm foamea prășitorii. VLAHUȚĂ, O. A. I 39. Mă și trimite mama cu demîncare în țarină la niște lingurari, ce-i aveam tocmiți prășitori. CREANGĂ, A. 52.

prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre

PRĂȘITÓR1 ~oáre (~óri,~oáre) 1) Care prășește. Plug ~. 2) (despre culturi) Care se prășesc. /a prăși + suf. ~tor

PRĂȘITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care prășește. 2) Om tocmit la prășit. /a prăși + suf. ~tor


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

prășitoáre (unealtă) s. f., g.-d. art. prășitórii; pl. prășitóri

prășitór adj. m., (persoană) s. m., pl. prășitóri; f. sg. și pl. prășitoáre

Intrare: prășitor (adj.)
prășitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prășitor
  • prășitorul
  • prășitoru‑
  • prășitoare
  • prășitoarea
plural
  • prășitori
  • prășitorii
  • prășitoare
  • prășitoarele
genitiv-dativ singular
  • prășitor
  • prășitorului
  • prășitoare
  • prășitoarei
plural
  • prășitori
  • prășitorilor
  • prășitoare
  • prășitoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: prășitoare
prășitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prășitoare
  • prășitoarea
plural
  • prășitori
  • prășitorile
genitiv-dativ singular
  • prășitori
  • prășitorii
plural
  • prășitori
  • prășitorilor
vocativ singular
plural
Intrare: prășitoare
prășitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prășitoare
  • prășitoarea
plural
  • prășitoare
  • prășitoarele
genitiv-dativ singular
  • prășitoare
  • prășitoarei
plural
  • prășitoare
  • prășitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)