3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂȘITOÁRE, prășitori și prăsitoare, s. f. Mașină agricolă (cu tracțiune mecanică sau animală) folosită la prășit. Caii trăgeau prășitoarele peste ogoarele cu porumb. DUMITRIU, V. L. 104.

PRĂȘITOÁRE ~óri f. Mașină agricolă pentru cultivat; cultivator. [G.-D. prășitorii] /a prăși + suf. ~toare

prășitoare f. sapă ori mașină cu care se prășește.

prășitoáre f., pl. orĭ. Sapă de prășit (pe alocurea de o formă specială).

PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor.

prășitor, ~oare [At: I. IONESCU, C. 119/5 / V: (reg) ~șui~ smf / Pl: ~i, ~oare / E: prăși1 + -tor] 1 a (D. plante, culturi agricole) Care se prășește1 (2). 2 a (D. plante) Care se cultivă în rânduri distanțate, pentru ca spațiul dintre rânduri să se poată prăși1 (1). 3-4 sf, a (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește1 (1). 5 smf Persoană care prășește1 (1). 6 sf (Reg) Loc prășit2.

PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor.

PRĂȘITÓR 2, -OÁRE, prășitori, -oare, s. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit. Tu [rege] ești fericit. Lingușitorii înalță imnuri proslăvirii tale Și fac să n-auzi cîntecul de jale Cu care-și adorm foamea prășitorii. VLAHUȚĂ, O. A. I 39. Mă și trimite mama cu demîncare în țarină la niște lingurari, ce-i aveam tocmiți prășitori. CREANGĂ, A. 52.

PRĂȘITÓR1, -OÁRE, prășitori, -oare, adj. 1. (Despre mașini, pluguri) Cu care se prășește. Plug prășitor. 2. (Despre plante) Care se prășește. Alternînd cerealele cu plantele prășitoare, putem ține în bună stare nu numai curățenia pămîntului dar și fertilitatea lui. I. IONESCU, D. 289.

PRĂȘITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care prășește. 2) Om tocmit la prășit. /a prăși + suf. ~tor

PRĂȘITÓR1 ~oáre (~óri,~oáre) 1) Care prășește. Plug ~. 2) (despre culturi) Care se prășesc. /a prăși + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prășitoáre (unealtă) s. f., g.-d. art. prășitórii; pl. prășitóri

prășitoáre (unealtă) s. f., g.-d. art. prășitórii; pl. prășitóri

prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre

prășitór adj. m., (persoană) s. m., pl. prășitóri; f. sg. și pl. prășitoáre

Intrare: prășitoare (mașină)
prășitoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prășitoare
  • prășitoarea
plural
  • prășitori
  • prășitorile
genitiv-dativ singular
  • prășitori
  • prășitorii
plural
  • prășitori
  • prășitorilor
vocativ singular
plural
Intrare: prășitoare (persoană)
prășitoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prășitoare
  • prășitoarea
plural
  • prășitoare
  • prășitoarele
genitiv-dativ singular
  • prășitoare
  • prășitoarei
plural
  • prășitoare
  • prășitoarelor
vocativ singular
  • prășitoare
  • prășitoareo
plural
  • prășitoarelor
Intrare: prășitor (adj.)
prășitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prășitor
  • prășitorul
  • prășitoru‑
  • prășitoare
  • prășitoarea
plural
  • prășitori
  • prășitorii
  • prășitoare
  • prășitoarele
genitiv-dativ singular
  • prășitor
  • prășitorului
  • prășitoare
  • prășitoarei
plural
  • prășitori
  • prășitorilor
  • prășitoare
  • prășitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

prășitoare (mașină)

etimologie:

  • Prăși + sufix -tor.
    surse: DEX '09

prășitor (adj.)

  • 1. Cu care se prășește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Plug prășitor.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Alternînd cerealele cu plantele prășitoare, putem ține în bună stare nu numai curățenia pămîntului dar și fertilitatea lui. I. IONESCU, D. 289.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prăși + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09

prășitor, -oare (persoană) prășitoare prășuitor

  • 1. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Tu [rege] ești fericit. Lingușitorii înalță imnuri proslăvirii tale Și fac să n-auzi cîntecul de jale Cu care-și adorm foamea prășitorii. VLAHUȚĂ, O. A. I 39.
      surse: DLRLC
    • Mă și trimite mama cu demîncare în țarină la niște lingurari, ce-i aveam tocmiți prășitori. CREANGĂ, A. 52.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prăși + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09