POVÓD s. n. 1. (Reg.; în expr.) A duce (sau a lua etc.) un cal în povod = a duce (sau a lua) un cal de căpăstru. 2. (Înv.) Motiv (I), cauză, pricină. [Var.: pohód s. n.] – Din rus., sb. povod.

povod² sn [At: BULETIN, F. (1843), 7¹/2 / Pl: ~uri / E: rs повод] (Înv; Mol) Motiv.

povod¹ sn [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: pohod / Pl: ~uri / E: rs повод, srb povod] 1 (Mol; Ban; d. cai; îla) În (sau, rar, de) ~ Dus de căpăstru. 2 (Mol; Ban; d. cai; îal) Care este prins la căruță alături de calul de la oiște Si: lăturaș. 3 (Îe) A lua vitele-n pohod A mâna vitele de dinapoi, ducându-le de frânghie. 4 (Îlv) A lua (pe cineva) în ~ A-și bate joc de cineva.

POVÓD, povoduri, s. n. 1. (Reg.; în expr.) A duce (sau a lua etc.) un cal în povod = a duce (sau a lua) un cal de căpăstru. 2. (Înv.) Motiv (I), cauză, pricină. [Var.: pohód s. n.] – Din rus., scr. povod.

POVÓD s. n. (Și în forma pohod; Mold., învechit, în expr.) A duce (sau a lua) un cal în povod (sau pohod) = a duce (sau a lua) un cal de căpăstru. M-am coborit în vro șesă ceasuri pînă în valea Orășei, întovărășit de surugii, care duceau caii... în pohod. NEGRUZZI, S. I 308. Dară Manea cînd mergea... Caii-n pohod că-i lua Și-napoi mi se-nturna. ȘEZ XIX 146. A da povod = a da prilej. Să nu fi dat singur povod să fiu oprit la Viena, nu pătimeam nimică. KOGĂLNICEANU, S. 194. – Variantă: pohód s. n.

povód, -ódnic, V. podvod.

pohod² sn vz povod

pohod n. 1. marș, călătorie: surugii duceau caii în pohod NEGR.; 2. convoiu: pohodul la Sibir AL. [Slav. POVODŬ, călătorie].

podvód și povód și (azĭ) podhód și pothód și (ob.) pohód n., pl. urĭ (d. podvodnic supt infl. altor cuvinte slave în -vodŭ, ca rus. póvod, pol. powod, sîrb. povod, pană, de căpăstru). Est. În pohod, pohodnic, la mînă: cal în pohod. A lua lumea în pohod (VR. 1920, 10, 599), a lua la vale, în rîs. Vechĭ. Pohód (vsl. rus. póvodŭ, pană de căpăstru, motiv, ocaziune), motiv, ocaziune: a da pohod de prădăcĭune.

pohód, -ódnic, V. podvod.

povód (înv., reg.) s. n.

povód s. n., pl. povóduri

POVÓD s. v. cauză, considerent, mobil, motiv, pricină, prilej, rațiune, temei.

povod s. v. CAUZĂ. CONSIDERENT. MOBIL. MOTIV. PRICINĂ. PRILEJ. RAȚIUNE. TEMEI.

pohód (pohóduri), s. n. – Ocazie, motiv, rațiune. – Var. po(d)vod. Sl. povodŭ (Cihac, II, 284), cf. pol. powod, rus. povod. – Der. pohodnic (var. podhodnic, po(d)vodnic), s. m. (dublură, cal de rezervă; cal de paradă) pare a fi der. de la același cuvînt, cf. sb. povodnik „hăț”, pol. powodnik „cel care mînă cai”, contaminat cu sl. pochoditi „a umbla”. Cuvinte înv.

povód, povóduri, s.n. (înv. și reg.) 1. marș, călătorie. 2. convoi. 3. (înv.) motiv, cauză, pricină. 4. (despre cai; în expr.) a duce în povod = a duce de căpăstru; a lua în povod = a lua de căpăstru. 5. (despre oameni; în expr.) a da povod = a da (cuiva) prilej, motiv; a lua în povod = a-și bate joc, a lua în râs.

pohód, pohóduri, s.n. (reg.) obicei.