pohod (pohoduri), s. n. – Ocazie, motiv, rațiune. – Var. po(d)vod. Sl. povodŭ (Cihac, II, 284), cf. pol. powod, rus. povod. – Der. pohodnic (var. podhodnic, po(d)vodnic), s. m. (dublură, cal de rezervă; cal de paradă) pare a fi der. de la același cuvînt, cf. sb. povodnik „hăț”, pol. powodnik „cel care mînă cai”, contaminat cu sl. pochoditi „a umbla”. Cuvinte înv.