POVOD s. n. (Și în forma pohod; Mold., învechit, în expr.) A duce (sau a lua) un cal în povod (sau pohod) = a duce (sau a lua) un cal de căpăstru. M-am coborît în vro șesă ceasuri pînă în valea Orășei, întovărășit de surugii, care duceau caii... în pohod. NEGRUZZI, S. I 308. Dară Manea cînd mergea... Caii-n pohod că-i lua Și-napoi mi se-nturna. ȘEZ XIX 146. A da povod = a da prilej. Să nu fi dat singur povod să fiu oprit la Viena, nu pătimeam nimică. KOGĂLNICEANU, S. 194. – Variantă: pohod s. n.