16 definiții pentru povățui povețui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POVĂȚUÍ, povățuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A sfătui pe cineva să facă într-un anumit fel. 2. A conduce, a călăuzi, a îndruma pe cineva în viață sau, p. gener., pe un drum. ♦ (Înv.) A comanda o armată. – Povață + suf. -ui.

povățui [At: (a. 1699) GCR I, 329/12 / V: (înv) ~vețui / Pzi: ~esc, (îrg) povățui, povețui / E: povață + -ui] 1 vt A da un sfat, o îndrumare în legătură cu luarea unei hotărâri într-o situație dificilă, în adoptarea unei atitudini, în rezolvarea unei situații, pentru atingerea unui scop etc. Si: a călăuzi, a îndruma, a sfătui, (înv) a îndemna, a povăți (1). 2 vt (Înv) A guverna. 3 vt (Îvr) A învăța. 4 vt (Înv) A iniția. 5 vt (Înv) A conduce pe un drum sau într-un loc, pe cineva. 6 vt (Îvr) A sprijini, a susține în mers. 7 vi (Îvr) A indica. 8 vt (Înv) A comanda unități militare Si: a conduce. 9 vt (Înv) A conduce vehicule, mecanisme etc. Si: a dirija, a manevra. 10 vt (Înv) A impune. 11 vt (Înv) A ordona. 12 vt A da dispoziție Si: a hotărî.

POVĂȚUÍ, povățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sfătui pe cineva să facă într-un anumit fel. 2. A conduce, a călăuzi, a îndruma pe cineva în viață sau, p. gener., pe un drum. ♦ (Înv.) A comanda o armată. – Povață + suf. -ui.

POVĂȚUÍ, povățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sfătui (pe cineva), a da povețe (cuiva). M-a dăscălit, m-a povățuit, mi-a spus că îi pare rău că trebuie să mă depărteze din casa lui. GALACTION, O. I 77. Să dea fuga la domnul învățător, să se roage să-l povățuiască cum și ce să facă. REBREANU, I. 120. Astăzi a venit doctorul la mine și m-a povățuit să nu stau aci, unde nu-mi priește aerul, și să plec. BĂLCESCU, la GHICA, A. 610. (Cu complement dublu) Cum, nu cunoașteți pe soldatul Isidor Abramovici? Acela care v-a vorbit vouă acum patru zile, povățuindu-vă anumite lucruri. SAHIA, N. 77. 2. A conduce, a călăuzi, a îndruma pe un drum sau în viață; (învechit) a comanda, a dirija. Eu voi să merg la împăratul cel mare și tare, vecinul nostru, ca să-i slujesc, și-mi trebuie pe cineva care să mă povățuiască. ISPIRESCU, L. 16. Oștile romîne întîmpinară pe apele Dunării pe turcii ce povățuiau acel convoi. BĂLCESCU, O. II 67.

A POVĂȚUÍ ~iésc tranz. A trata cu povețe, cu recomandări; a sfătui; a îndruma; a învăța. ~ de bine. /povață + suf. ~ui

povățuì v. 1. a conduce: orb pe orb povățuind, cad amândoi în groapă PANN. Turcii ce povățuiau acel convoiu BĂLC.; 2. a da povețe, a consilia.

povățuĭésc v. tr. (d. povață). Vechĭ. Conduc. Azĭ. Sfătuĭesc, consiliez. – Vechĭ și -țésc și -țéz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

povățuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povățuiésc, imperf. 3 sg. povățuiá; conj. prez. 3 să povățuiáscă

povățuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povățuiésc, imperf. 3 sg. povățuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. povățuiáscă

povățui (ind. prez. 1 sg. povățuiesc, conj. povățuiască)

povățuesc, -uiască 3 con j., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POVĂȚUÍ vb. 1. v. călăuzi. 2. v. îndruma. 3. v. sfătui.

POVĂȚUÍ vb. v. călăuzi, cârmui, comanda, conduce, dirigui, dirija, domni, ghida, guverna, îndruma, orienta, stăpâni.

POVĂȚUI vb. 1. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a îndruma, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine în viață.) 2. a dăscăli, a îndruma, a învăța, a sfătui. (L-a ~ multă vreme.) 3. a îndruma, a învăța, a sfătui, (livr.) a consilia, (înv.) a mîngîia. (L-a ~ ce să facă.) 4. a îndemna, a sfătui. (Îl ~ numai la bine.)

povățui vb. v. CĂLĂUZI. CÎRMUI. COMANDA. CONDUCE. DIRIGUI. DIRIJA. DOMNI. GHIDA. GUVERNA. ÎNDRUMA. ORIENTA. STĂPÎNI.

Intrare: povățui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • povățui
  • povățuire
  • povățuit
  • povățuitu‑
  • povățuind
  • povățuindu‑
singular plural
  • povățuiește
  • povățuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • povățuiesc
(să)
  • povățuiesc
  • povățuiam
  • povățuii
  • povățuisem
a II-a (tu)
  • povățuiești
(să)
  • povățuiești
  • povățuiai
  • povățuiși
  • povățuiseși
a III-a (el, ea)
  • povățuiește
(să)
  • povățuiască
  • povățuia
  • povățui
  • povățuise
plural I (noi)
  • povățuim
(să)
  • povățuim
  • povățuiam
  • povățuirăm
  • povățuiserăm
  • povățuisem
a II-a (voi)
  • povățuiți
(să)
  • povățuiți
  • povățuiați
  • povățuirăți
  • povățuiserăți
  • povățuiseți
a III-a (ei, ele)
  • povățuiesc
(să)
  • povățuiască
  • povățuiau
  • povățui
  • povățuiseră
povețui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)