13 definiții pentru povățui

POVĂȚUÍ, povățuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A sfătui pe cineva să facă într-un anumit fel. 2. A conduce, a călăuzi, a îndruma pe cineva în viață sau, p. gener., pe un drum. ♦ (Înv.) A comanda o armată. – Povață + suf. -ui.

POVĂȚUÍ, povățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sfătui pe cineva să facă într-un anumit fel. 2. A conduce, a călăuzi, a îndruma pe cineva în viață sau, p. gener., pe un drum. ♦ (Înv.) A comanda o armată. – Povață + suf. -ui.

POVĂȚUÍ, povățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sfătui (pe cineva), a da povețe (cuiva). M-a dăscălit, m-a povățuit, mi-a spus că îi pare rău că trebuie să mă depărteze din casa lui. GALACTION, O. I 77. Să dea fuga la domnul învățător, să se roage să-l povățuiască cum și ce să facă. REBREANU, I. 120. Astăzi a venit doctorul la mine și m-a povățuit să nu stau aci, unde nu-mi priește aerul, și să plec. BĂLCESCU, la GHICA, A. 610. (Cu complement dublu) Cum, nu cunoașteți pe soldatul Isidor Abramovici? Acela care v-a vorbit vouă acum patru zile, povățuindu-vă anumite lucruri. SAHIA, N. 77. 2. A conduce, a călăuzi, a îndruma pe un drum sau în viață; (învechit) a comanda, a dirija. Eu voi să merg la împăratul cel mare și tare, vecinul nostru, ca să-i slujesc, și-mi trebuie pe cineva care să mă povățuiască. ISPIRESCU, L. 16. Oștile romîne întîmpinară pe apele Dunării pe turcii ce povățuiau acel convoi. BĂLCESCU, O. II 67.

povățuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povățuiésc, imperf. 3 sg. povățuiá; conj. prez. 3 să povățuiáscă

POVĂȚUÍ vb. v. călăuzi, cârmui, comanda, conduce, dirigui, dirija, domni, ghida, guverna, îndruma, orienta, stăpâni.

POVĂȚUÍ vb. 1. v. călăuzi. 2. v. îndruma. 3. v. sfătui.

A POVĂȚUÍ ~iésc tranz. A trata cu povețe, cu recomandări; a sfătui; a îndruma; a învăța. ~ de bine. /povață + suf. ~ui

povățuì v. 1. a conduce: orb pe orb povățuind, cad amândoi în groapă PANN. Turcii ce povățuiau acel convoiu BĂLC.; 2. a da povețe, a consilia.

povățui (ind. prez. 1 sg. povățuiesc, conj. povățuiască)

povățuĭésc v. tr. (d. povață). Vechĭ. Conduc. Azĭ. Sfătuĭesc, consiliez. – Vechĭ și -țésc și -țéz.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

povățuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povățuiésc, imperf. 3 sg. povățuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. povățuiáscă

povățui vb. v. CĂLĂUZI. CÎRMUI. COMANDA. CONDUCE. DIRIGUI. DIRIJA. DOMNI. GHIDA. GUVERNA. ÎNDRUMA. ORIENTA. STĂPÎNI.

POVĂȚUI vb. 1. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a îndruma, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine în viață.) 2. a dăscăli, a îndruma, a învăța, a sfătui. (L-a ~ multă vreme.) 3. a îndruma, a învăța, a sfătui, (livr.) a consilia, (înv.) a mîngîia. (L-a ~ ce să facă.) 4. a îndemna, a sfătui. (Îl ~ numai la bine.)

Intrare: povățui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • povățui
  • povățuire
  • povățuit
  • povățuitu‑
  • povățuind
  • povățuindu‑
singular plural
  • povățuiește
  • povățuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • povățuiesc
(să)
  • povățuiesc
  • povățuiam
  • povățuii
  • povățuisem
a II-a (tu)
  • povățuiești
(să)
  • povățuiești
  • povățuiai
  • povățuiși
  • povățuiseși
a III-a (el, ea)
  • povățuiește
(să)
  • povățuiască
  • povățuia
  • povățui
  • povățuise
plural I (noi)
  • povățuim
(să)
  • povățuim
  • povățuiam
  • povățuirăm
  • povățuiserăm
  • povățuisem
a II-a (voi)
  • povățuiți
(să)
  • povățuiți
  • povățuiați
  • povățuirăți
  • povățuiserăți
  • povățuiseți
a III-a (ei, ele)
  • povățuiesc
(să)
  • povățuiască
  • povățuiau
  • povățui
  • povățuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)