17 definiții pentru povârni pogârni pohârni povorna


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POVÂRNÍ, povârnesc, vb. IV. 1. Refl. A se înclina, a se apleca. ♦ A se gârbovi (de bătrânețe). 2. Refl. și tranz. A (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) răsturna. – Din bg. povărna, sb. povrnuti.

povârni [At: CANTA, ap. LET. III, 185/35 / V: pogâ~, (îrg) pohăr~[1], (înv; cscj) ~vorna / Pzi: ~nesc / E: bg повърна] 1 vr (Pop; d. obiecte) A se lăsa într-o parte din poziția verticală Si: a se înclina, a se apleca, (îvp) a se ponorî. 2 (Pop; pex; d. oameni) A se îndoi de la mijloc înainte de a cădea. 3 vr (Reg; d. oameni) A se gârbovi de bătrânețe. 4 vr (Pop) A cădea brusc, cu violență, cu zgomot de la o înălțime oarecare, rostogolindu-se, distrugându-se, deteriorându-se, rănindu-se etc. Si: a se prăbuși, a se prăvăli, a se răsturna, (reg) a se oroia. 5 vr (Pop; d. terenuri, forme de relief, drumuri etc.) A coborî în pantă1. 6 vr (Reg; d. oameni) A coborî coasta unui deal. 7 vi (Îrg) A trece peste vârful unui deal. 8 vi (Fig; d. oameni sau în construcții impersonale; urmat de determinări numerice introduse prin prepozițiile „pe”, „la”, „spre”) A merge spre... 9 vt (Olt) A înfășura funii pe un par la treieratul cu cai.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: pohârni LauraGellner

POVÂRNÍ, povârnesc, vb. IV. 1. Refl. A se înclina, a se apleca. ♦ A se gârbovi (de bătrânețe). 2. Refl. și tranz. A (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) răsturna. – Din bg. povărna, scr. povrnuti.

A SE POVÂRNÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și schimba poziția normală, lăsându-se pe o parte; a se înclina. 2) fig. A se face gârbov (de bătrânețe sau de muncă grea); a se gârbovi; a se gheboșa; a se îndoi. 3) A cădea brusc (și cu zgomot) de la înălțime sfărâmându-se; a se prăbuși; a se răsturna. /<bulg. povărna, sb. povrnuti

A POVÂRNÍ ~ésc tranz. A face să se povârnească. /<bulg. povărna, sb. povrnuti

povârnì v. a se apleca în jos. [Serb. POVRNUTI, a întoarce].

pohârni[1] v vz povârni

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită în forma: pohărni LauraGellner

POVÎRNÍ, povîrnesc, vb. IV. Refl. A se înclina, a se apleca. [Tigrul] sărind, i se acățară labele de dinainte de buza butoiului, care era desfundat. Greutatea fiarei îl făcu să se clatene și să se povîrnească în partea ei. ODOBESCU, S. III 254. Se zicea într-adevăr că la nașterea lui turnul de la Oradea Mare se povîrnise. BĂLCESCU, O. II 3 ◊ (Rar, despre persoane) Merge să deschidă, dar se povîrnește și cade leșinată. NEGRUZZI, S. III 189. ◊ Tranz. Fig. A privit spre munți, care-și povîrneau pădurile, și s-a tînguit. SADOVEANU, D. P. 178. ♦ A se încovoia de bătrînețe, a se gîrbovi. El că mi-a trăit Pîn-a cărunțit, Pîn-a-mbătrînit Și s-a povîrnit. TEODORESCU, P. P. 37.

povîrnésc v. tr. (sîrb. povrnuti, rus. povernútĭ, a întoarce puțin. V. povortesc și cĭovrîntie). Aplec, înclin. V. refl. Zidu s’a povîrnit (și fig.), te-aĭ cam povîrnit de bătrîneță! Vechĭ și pohîrn. V. hîĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

povârní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povârnésc, imperf. 3 sg. povârneá; conj. prez. 3 să povârneáscă

povârní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povârnésc, imperf. 3 sg. povârneá; conj. prez. 3 sg. și pl. povârneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POVÂRNÍ vb. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) pleca, a (se) prăvăli, (pop. și fam.) a se hâi. (Casa s-a ~ pe-o parte.)

POVÎRNI vb. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) pleca, a (se) prăvăli, (pop. și fam.) a se hîi. (Casa s-a ~ pe-o parte.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

povîrní (povârnésc, povârnít), vb.1. A se înclina, a se lăsa într-o parte. – 2. A se prăvăli, a se prăbuși. – 3. (Refl.) A îmbătrîni, a trece, a expira. Sl. cf., bg., cr. povrnuti „a răsuci” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 284; Conev 72), sau poate din sl. vriniti (< rinąti) „a împinge”, cu pref. po-. Der. povîrniș, s. n. (pantă; coastă); povîrnitură, s. f. (povîrniș, loc prăpăstios).

Intrare: povârni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • povârni
  • povârnire
  • povârnit
  • povârnitu‑
  • povârnind
  • povârnindu‑
singular plural
  • povârnește
  • povârniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • povârnesc
(să)
  • povârnesc
  • povârneam
  • povârnii
  • povârnisem
a II-a (tu)
  • povârnești
(să)
  • povârnești
  • povârneai
  • povârniși
  • povârniseși
a III-a (el, ea)
  • povârnește
(să)
  • povârnească
  • povârnea
  • povârni
  • povârnise
plural I (noi)
  • povârnim
(să)
  • povârnim
  • povârneam
  • povârnirăm
  • povârniserăm
  • povârnisem
a II-a (voi)
  • povârniți
(să)
  • povârniți
  • povârneați
  • povârnirăți
  • povârniserăți
  • povârniseți
a III-a (ei, ele)
  • povârnesc
(să)
  • povârnească
  • povârneau
  • povârni
  • povârniseră
pogârni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pohârni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
povorna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)