10 definiții pentru potronic patronic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTRONÍC, potronici, s. m. Monedă poloneză de argint, care a circulat în sec. XVII-XVIII și în Țările Române, mai ales în Moldova. – Cf. pol. póltoraczny.

potronic sm [At: ROSETTI, B. 61 / V: (reg) pat~ / Pl: ~ici / E: pn potrójnik] (Înv) Monedă poloneză de argint, care a circulat și în țările române, mai ales în Moldova, în sec. XVII și XVIII Si: (îrg) potron.

POTRONÍC, potronici, s. m. Monedă poloneză de argint, care a circulat și în țările românești (în sec. XVII-XVIII) mai ales în Moldova. – Cf. pol. póltoraczny.

potronic m. monedă veche polonă în valoare de zece bani. [Pol. POLTORA, monedă de un crăițar și jumătate].

potroníc m. (pol. póltoraczny, de un leŭ și jumătate. V. polturac și potor). O veche monetă de argint care, la 1621, valora 9 banĭ (= așpri), apoĭ 10 supt Fanarioțĭ. (Eraŭ și potronicĭ de argint = 6 așpri). Plata în talerĭ germanĭ se numea „în banĭ proștĭ, talerĭ proștĭ” saŭ „banĭ potronici”. (Iorga, Negoț. 220). V. costandă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

potroníc (po-tro-) s. m., pl. potroníci

potroníc s. m. (sil. -tro-), pl. potroníci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POTRONÍC s. (înv.) costandă, potron. (Vechea monedă polonă numită ~.)

POTRONIC s. (înv.) costandă, potron. (Vechea monedă polonă numită ~.)

Intrare: potronic
  • silabație: -tro- info
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potronic
  • potronicul
  • potronicu‑
plural
  • potronici
  • potronicii
genitiv-dativ singular
  • potronic
  • potronicului
plural
  • potronici
  • potronicilor
vocativ singular
plural
patronic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)