POTRONIC, potronici, s. m. Monedă poloneză de argint, care a circulat în sec. XVII-XVIII și în Țările Române, mai ales în Moldova. – Cf. pol. póltoraczny.

potronic sm [At: ROSETTI, B. 61 / V: (reg) pat~ / Pl: ~ici / E: pn potrójnik] (Înv) Monedă poloneză de argint, care a circulat și în țările române, mai ales în Moldova, în sec. XVII și XVIII Si: (îrg) potron.

POTRONIC, potronici, s. m. Monedă poloneză de argint, care a circulat și în țările românești (în sec. XVII-XVIII) mai ales în Moldova. – Cf. pol. póltoraczny.

potronic m. monedă veche polonă în valoare de zece bani. [Pol. POLTORA, monedă de un crăițar și jumătate].

potroníc m. (pol. póltoraczny, de un leŭ și jumătate. V. polturac și potor). O veche monetă de argint care, la 1621, valora 9 banĭ (= așpri), apoĭ 10 supt Fanarioțĭ. (Eraŭ și potronicĭ de argint = 6 așpri). Plata în talerĭ germanĭ se numea „în banĭ proștĭ, talerĭ proștĭ” saŭ „banĭ potronici”. (Iorga, Negoț. 220). V. costandă.

patronic sm vz potronic

potronic (desp. po-tro-) s. m., pl. potronici

potronic (po-tro-) s. m., pl. potronici

potronic s. m. (sil. -tro-), pl. potronici

POTRONIC s. (înv.) costandă, potron. (Vechea monedă polonă numită ~.)

POTRONIC s. (înv.) costandă, potron. (Vechea monedă polonă numită ~.)