13 definiții pentru potrivnicie protivnicie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTRIVNICÍE, potrivnicii, s. f. împrejurare nefavorabilă; obstacol, piedică, dificultate. [Var.: (înv.) protivnicíe s. f.] – Potrivnic + suf. -ie.

potrivnicie sf [At: CORESI, ap. DHLR II, 326 / V: (îrg) protiv~ / Pl: ~ii / E: potrivnic2 + -ie] 1 (Îvr; îf protivnicie) Împotrivire. 2 (Îvr; îf protivnicie) Constrângere. 3 (Înv) Împrejurare nefavorabilă. 4 (Înv) Element care împiedică Si: dificultate, obstacol, piedică. 5 (Înv) Ostilitate. 6 (Rar) Contradicție.

POTRIVNICÍE, potrivnicii, s. f. Împrejurare nefavorabilă; obstacol, piedică, dificultate (în calea realizării a ceva). [Var.: (înv.) protivnicíe s. f.] – Potrivnic + suf. -ie.

POTRIVNICÍE, potrivnicii, s. f. (Și în forma protivnicie) Împrejurare potrivnică, piedică, opunere, adversitate, obstacol. Să înfrunte de la început toate protivniciile, cu tinerețe oțelită. C. PETRESCU, C. V. 29. – Variantă: protivnicíe s. f.

POTRIVNICÍE ~i f. Circumstanță nepotrivită; vitregie. /potrivnic + suf. ~ie

PROTIVNICÍE s. f. v. potrivnicie.

PROTIVNICÍE s. f. v. potrivnicie.

PROTIVNICÍE s. f. v. potrivnicie.

protivnicie sf vz potrivnicie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

potrivnicíe (înv.) (po-triv-) s. f., art. potrivnicía, g.-d. art. potrivnicíei; pl. potrivnicíi, art. potrivnicíile

potrivnicíe s. f. (sil. -triv-), art. potrivnicía, g.-d. art. potrivnicíei; pl. potrivnicíi, art. potrivnicíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POTRIVNICÍE s. v. adversitate.

POTRIVNICÍE s. v. constrângere, dificultate, forță, greutate, impas, impediment, inconvenient, împotrivire, neajuns, nevoie, obstacol, opoziție, opreliște, opunere, piedică, rezistență, silă, silnicie, stavilă, violență.

potrivnicie s. v. CONSTRÎNGERE. DIFICULTATE. FORȚĂ. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. ÎMPOTRIVIRE. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPOZIȚIE. OPRELIȘTE. OPUNERE. PIEDICĂ. REZISTENȚĂ. SILĂ. SILNICIE. STAVILĂ. VIOLENȚĂ.

POTRIVNICIE s. adversitate, ostilitate, vitregie, vrăjmășie. (~ vremurilor trecute.)

Intrare: potrivnicie
potrivnicie substantiv feminin
  • silabație: -triv-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potrivnicie
  • potrivnicia
plural
  • potrivnicii
  • potrivniciile
genitiv-dativ singular
  • potrivnicii
  • potrivniciei
plural
  • potrivnicii
  • potrivniciilor
vocativ singular
plural
protivnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protivnicie
  • protivnicia
plural
  • protivnicii
  • protivniciile
genitiv-dativ singular
  • protivnicii
  • protivniciei
plural
  • protivnicii
  • protivniciilor
vocativ singular
plural