19 definiții pentru potpuriu potpuri


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTPURÍU, potpuriuri, s. n. (Muz.) Suită de fragmente din opere, operete etc. sau de melodii ori cântece, fără o legătură strânsă între ele. ♦ Fig. Amestecătură, învălmășeală. [Var.: potpurí s. n.] – Din fr. pot-pourri.

potpuriu sn [At: HELIADE, F. 51/13 / V: ~ri / Pl: ~ri / E: fr pot-pouri] 1 Piesă muzicală alcătuită dintr-o suită de fragmente cu caracter asemănător din opere, operete etc. sau de melodii ori cântece grupate fără o legătură strânsă între ele. 2 (Rar; fig) Amestecătură.

POTPURÍU, potpuriuri, s. n. Suită muzicală formată din fragmente cu caracter asemănător din opere, operete etc. sau din mai multe melodii ori cântece, grupate fără o legătură strânsă între ele. ♦ Fig. Amestecătură, vălmășag. [Var.: potpurí s. n.] – Din fr. pot-pourri.

POTPURÍU, potpuriuri, s. n. Piesă muzicală alcătuită din fragmente de arii diferite. ♦ Fig. Amestecătură, vălmășag, confuzie. Nu știu cît ținu acest potpuriu de vedenii, căci cînd am deschis ochii, era ziua mare. NEGRUZZI, S. I 60.

POTPURÍU s.n. Bucată muzicală compusă din fragmente din diferite arii celebre, cunoscute. ♦ (Rar; fig.) Amestecătură, confuzie. [Scris și pot-pourri, var. potpuri s.n. / cf. fr. potpourri].

POTPURÍU s. n. 1. aranjament muzical din fragmente extrase din opere, operete sau din melodii cunoscute, fără o strânsă legătură între ele. 2. (fig.) amestec de lucruri diverse; amalgam. (< fr. pot-pourri)

POTPURÍU ~ri n. 1) Piesă de muzică, mai ales instrumentală, constând din fragmente de arii, cântece și melodii cunoscute. 2) Amestec de lucruri eterogene. /<fr. pot-pourri

POTPURÍ s. n. v. potpuriu.

potpurì n. 1. ghiveciu de bucate; 2. bucată de muzică compusă din diferite arii cunoscute, producțiune literară făcută din fragmente desperechiate; 3. fig. amestecătură: un potpuri de videnii NEGR. (= fr. pot pourri).

*potpourrí n., pl. urĭ (pronunțat popurí, d. fr. pot, oală, și pourri, putrezit, [cuv. tradus după sp. olla podrida], ghivecĭ, fig. bucată literară orĭ muzicală amestecată). Bucată muzicală compusă din bucățele luate din alte bucățĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

potpuríu s. n., art. potpuríul; pl. potpuríuri

potpuríu s. n., art. potpuríul; pl. potpuríuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POTPURÍU s. (MUZ.) (înv.) tutti-frutti (pl.). (Un ~ din operete.)

POTPURIU s. (MUZ.) (înv.) tutti-frutti (pl.). (Un ~ din operete.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

potpuriu (< fr. pot-pouri), aranjament* muzical format din fragmente eterogene (disparate) aparținând mai multor lucrări, îmbinate liber, fantezist, fără o logică anumită. P. de obicei îmbină cântece la modă, arii* din operete*, dansuri* de mare circulație.

Intrare: potpuriu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potpuriu
  • potpuriul
  • potpuriu‑
plural
  • potpuriuri
  • potpuriurile
genitiv-dativ singular
  • potpuriu
  • potpuriului
plural
  • potpuriuri
  • potpuriurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potpuri
  • potpuriul
  • potpuriu‑
plural
  • potpuriuri
  • potpuriurile
genitiv-dativ singular
  • potpuri
  • potpuriului
plural
  • potpuriuri
  • potpuriurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)