15 definiții pentru potaie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTÁIE, potăi, s. f. (Fam.) Câine slab, neîngrijit sau leneș; cotarlă, javră; p. gener. (depr.) câine. ♦ Epitet dat unui om lipsit de caracter, netrebnic. [Pr.: -ta-ie] – Et. nec.

potaie sf [At: ALEXANDRESCU, O. I, 210 / P: ~ta-ie / Pl: ~tăi / E: nct] 1 (Dep) Câine slab, neîngrijit, jigărit, leneș etc. Si: cotarlă, javră, jigodie. 2 (Pgn; dep) Câine. 3 (Reg; dep) Epitet dat unui om nedezvoltat, pipernicit. 4 (Dep) Epitet dat unui om de nimic, netrebnic. 5 (Dep) Epitet dat unui om leneș. 6 (Trs) Dihanie. 7 (Trs) Arătare. 8 (Reg; csc) Haită de câini sau de lupi. 9 (Buc) Cârd.

POTÁIE, potăi, s. f. Câine slab, jigărit sau leneș; cotarlă, javră; p. gener. (depr.) câine. ♦ Epitet dat unui om lipsit de caracter, netrebnic. [Pr.: -ta-ie] – Et. nec.

POTÁIE, potăi, s. f. 1. Termen de dispreț pentru un cîine; javră, cotarlă. Una din potăi, îndîrjită de sosirea stăpînului său, se repezi în pornire turbată și năzui să apuce pe Pisicuța de bot. HOGAȘ, M. N. 187. Lovi-te-ar jigodia, potaia dracului! zic în gîndul meu. N-am văzut de cînd sînt javră mai antipatică. CARAGIALE, O. II 267. Noi, frații tăi, potaie? O să-ți dăm o bătaie Care s-o pomenești. ALEXANDRESCU, P. 67. ♦ (Bar, pentru alte animale) Trage un foc... că trebuie să fie o potaie de lup! GALACTION, O. 108. 2. Haită de cîini sau de lupi. A început a viscoli și umblă dihăniile, potăi. SADOVEANU, O. I 352. Ți-am spus că nu mă tem nici de o potaie întreagă [de lupi]. CREANGĂ, P. 120. O potaie de cîni sta pe împrejurul parilor și privea cu poftă la acele capete sîngeroase. ALECSANDRI, la TDRG. ◊ Fig. Ienicerii, mult crîncenă potaie, Păzeau o tristă gloată de robi prinși în bătaie. ALECSANDRI, P. I 344. 3. Fig. Om de nimic, nesuferit; canalie. Potaia asta de mocan vă dă vin de pomană. STANCU, D. 133. Cine s-a bătut la Plevna, potaie? Tu, ori ăștia? SADOVEANU, O. VI 127.

POTÁIE ~ăi f. 1) Câine jigărit care trezește milă și repulsie. 2) fig. depr. Om de nimic; netrebnic. /Orig. nec.

potaie f. 1. haită: o potaie de lupi; 2. cățel: are potaia vrun dar? GR. AL.; 3. fam. om nesuferit. [Dintr’un primitiv pot, de origină necunoscută].

potáĭe f., pl. ăĭ (cp. cu sîrb. potaja, ascunzătoare, și rus. potálĭ, lustru înșelător). Haĭtă, ceată (de cînĭ, de lupĭ. În nord și „cîrd” de gîște ș. a.). Cov. Fam. Iron. Pojijie, suită: a venit cu toată potaĭa. Cotarlă, șarlă, javră, cîne prost.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

potaie (fam.) s. f., art. potaia, g.-d. art. potăii; pl. potăi, art. potăile (-tă-i-)

potáie s. f., art. potáia, g.-d. art. potăii; pl. potăi, art. potăile (sil. -tă-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POTAIE s. cotarlă, javră, jigodie, (pop.) jigăraie, șarlă, (reg.) pujlă, schilă, (Transilv.) holă, (Mold. și Bucov.) păhaie, (Mold.) pohîrlă, (prin Transilv.) teaucă. (O ~ de cîine.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

potáie (potắi), s. f.1. Cotarlă, javră, jigodie. – 2. Haită de lupi. – 3. Cățel. Origine necunoscută. Soluțiile propuse sînt insuficiente: din sl. tešti, teką „a fugi”, cu pref. po- (Cihac, II, 281); expresiv, cf. mayen. poutaud „broască” (Șeineanu, Chien, 326); dintr-o rădăcină pot-, necunoscută, cu suf. -aie (Pascu, Suf., 200); din sb. potaja „ascunzătoare”.

Intrare: potaie
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potaie
  • potaia
plural
  • potăi
  • potăile
genitiv-dativ singular
  • potăi
  • potăii
plural
  • potăi
  • potăilor
vocativ singular
  • potaie
  • potaio
plural
  • potăilor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

potaie, potăisubstantiv feminin

  • 1. familiar Câine slab, neîngrijit sau leneș. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Una din potăi, îndîrjită de sosirea stăpînului său, se repezi în pornire turbată și năzui să apuce pe Pisicuța de bot. HOGAȘ, M. N. 187. DLRLC
    • format_quote Lovi-te-ar jigodia, potaia dracului! zic în gîndul meu. N-am văzut de cînd sînt javră mai antipatică. CARAGIALE, O. II 267. DLRLC
    • format_quote Noi, frații tăi, potaie? O să-ți dăm o bătaie Care s-o pomenești. ALEXANDRESCU, P. 67. DLRLC
    • format_quote rar Trage un foc... că trebuie să fie o potaie de lup! GALACTION, O. 108. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare depreciativ Câine. DEX '09
      sinonime: câine
    • 1.2. Epitet dat unui om lipsit de caracter. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Potaia asta de mocan vă dă vin de pomană. STANCU, D. 133. DLRLC
      • format_quote Cine s-a bătut la Plevna, potaie? Tu, ori ăștia? SADOVEANU, O. VI 127. DLRLC
  • 2. Haită de câini sau de lupi. DLRLC
    sinonime: haită
    • format_quote A început a viscoli și umblă dihăniile, potăi. SADOVEANU, O. I 352. DLRLC
    • format_quote Ți-am spus că nu mă tem nici de o potaie întreagă [de lupi]. CREANGĂ, P. 120. DLRLC
    • format_quote O potaie de cîni sta pe împrejurul parilor și privea cu poftă la acele capete sîngeroase. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC
    • format_quote figurat Ienicerii, mult crîncenă potaie, Păzeau o tristă gloată de robi prinși în bătaie. ALECSANDRI, P. I 344. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.