2 intrări
22 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (7)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POSTPUNERE, postpuneri, s. f. Atașare a unui cuvânt, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuvântul precedent; encliză, postpoziție. – V. postpune.
postpunere sf [At: ODOBESCU, S. II, 422 / Pl: ~ri / E: postpune] 1 Așezare după. 2 (Grm; spc) Procedeu sau fenomen prin care anumite părți de vorbire cu rol de determinant se plasează în frază după părțile de vorbire pe care le determină Si: (rar) postpoziție (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSTPUNERE, postpuneri, s. f. Procedeu sau fenomen gramatical prin care anumite părți de vorbire cu rol de determinant se plasează în frază după părțile de vorbire pe care le determină (uneori făcând corp comun cu acestea); postpoziție. – V. postpune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POSTPUNERE, postpuneri, s. f. Acțiunea de a postpune; așezare la sfîrșitul cuvîntului. Compunerea ordinară a cuvintelor slavone nu permite o asemenea combinațiune cu postpunerea calificativului. ODOBESCU, S. II 422.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POSTPUNERE s.f. Procedeu gramatical prin care anumite particule, sufixe etc. cu rol de determinant se plasează în frază după părțile de vorbire pe care le determină (făcînd uneori corp comun cu acestea). [< postpune].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSTPUNERE s. f. atașare a unui cuvânt, a unei silabe, particule neaccentuate la cuvântul precedent; encliză, postpoziție. (< postpunere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
POSTPUNE, postpun, vb. III. Tranz. (Lingv.) A folosi postpunerea. – Din fr. postposer (după pune).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POSTPUNE, postpun, vb. III. Tranz. (Lingv.) A folosi postpunerea. – Din fr. postposer (după pune).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
postpune vt [At: STAMATI, D. / Pzi: postpun / E: post1- + pune (după fr postposer)] 1 A pune, a așeza după. 2 (Grm; spc) A plasa anumite cuvinte cu rol de determinant în frază după părțile de vorbire pe care le determină.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSTPUNE, postpun, vb. III. Tranz. (Lingv.; cu privire la particule, la sufixe etc.) A pune, a așeza la sfîrșitul cuvîntului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POSTPUNE vb. III.tr. A folosi procedeul postpunerii. [P.i. postpun. / după fr. postposer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSTPUNE vb. tr. a folosi procedeul postpunerii. (după fr. postposer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A POSTPUNE postpun tranz. lingv. (morfeme, cuvinte sau propoziții) A plasa în urma unei alte unități de același fel. /post- + a pune
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
postpunere (desp. post-pu-) s. f., g.-d. art. postpunerii; pl. postpuneri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
postpunere (post-pu-) s. f., g.-d. art. postpunerii; pl. postpuneri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
postpunere s. f. (sil. mf. post-), g.-d. art. postpunerii; pl. postpuneri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
postpune (a ~) (desp. post-pu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. postpun, 2 sg. postpui, 3 sg. postpune, perf. s. 1 sg. postpusei, 1 pl. postpuserăm, m.m.c.p. 1 pl. postpuseserăm; conj. prez. 1 sg. să postpun, 3 să postpună; ger. postpunând; part. postpus
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
postpune (a ~) (post-pu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. postpun, 2 sg. postpui, 1 pl. postpunem; conj. prez. 3 să postpună; ger. postpunând; part. postpus
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
postpune vb. (sil. mf. post-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. postpun, 1 pl. postpunem; conj. prez. 3 sg. și pl. postpună; part. postpus
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
postpun.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POSTPUNERE s. (GRAM.) encliză.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POSTPUNERE s. (GRAM.) encliză.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
POSTPUNERE s. f. (< postpune, după fr. postposer) v. encliză
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
- silabație: post-pu-
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: post-pu-ne
verb (VT637) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
postpunere, postpunerisubstantiv feminin
- 1. Atașare a unui cuvânt, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuvântul precedent. DEX '09 DLRLC DNsinonime: encliză postpoziție
- Compunerea ordinară a cuvintelor slavone nu permite o asemenea combinațiune cu postpunerea calificativului. ODOBESCU, S. II 422. DLRLC
-
etimologie:
- postpune DEX '09 DEX '98 DN
postpune, postpunverb
- 1. A folosi postpunerea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- postposer (după pune). DEX '09 DEX '98 DN