postire sf [At: CORESI, EV. 529 / Pl: ~ri / E: posti] 1 Respectare a postului² (1) Si: (îvr) postitură (1). 2 (Înv; pex) Post² (1). 3 (Îvr) Flămânzire. 4 Abținere de la alimente interzise. 5 (Fig) Abținere de la ceva.

POSTI, postesc, vb. IV. Intranz. 1. A respecta posturile³ prescrise de Biserică, a se abține de la alimentele interzise; a ține post³; 2. A răbda de foame, a nu mânca nimic sau a nu avea ce mânca; a flămânzi; fig. a se abține de la ceva, a duce lipsă de ceva. – Din sl. postiti sen.

deposti v vz posti

posti [At: COD. VOR. 62/13 / Pzi: ~tesc / E: slv постити] 1 vi A ține post² (1) Si: a ajuna. 2 vi A respecta posturile² prescrise de biserică. 3 vt (Înv) A obliga pe cineva la post² (1). 4 vi A răbda de foame Si: a flămânzi. 5 vi A nu mânca nimic. 6 vi A mânca prost, insuficient. 7 vi A se abține de la alimente interzise. 8 vi (Fig) A se abține de la ceva. 9 vi (Fig) A duce lipsă de ceva.

POSTI, postesc, vb. IV. Intranz. 1. A respecta posturile³ prescrise de biserică, a se abține de la alimentele interzise; a ține post³; 2. A răbda de foame, a nu mânca nimic sau a nu avea ce mânca; a flămânzi; fig. a se abține de la ceva, a duce lipsă de ceva. – Din sl. postiti sen.

POSTI, postesc, vb. IV. Intranz. 1. A se abține un anumit timp de la anumite mîncări (carne, grăsimi etc.), p. ext. de la orice hrană (v. ajuna); a ține post. Ai dracului popi, vezi ce le-a dat în gînd!Noi să postim și găinile să le lăsăm lor să le blagoslovească. VLAHUȚĂ, O. A. II 95. ◊ Tranz. (Cu privire la intervalul de timp cît ține postul) Bată-te, leleo, pe tine Cele patruzeci de zile, Ce le-am postit pentru tine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 259. 2. A flămînzi; fig. a se abține de la ceva, a duce lipsă de ceva. Fu de părere că masa se prelungește peste măsură, neomenos spectacol sub ochii celor ținuți să postească, în picioare. C. PETRESCU, Î. II 144. Postește... că n-are ce mînca. NEGRUZZI, S. I 250. Fig. Lasă-mă să mă-n-frupt c-o sărutare că-i de mult de cînd postesc, ALECSANDRI, T. I 266.

A POSTI ~esc intranz. 1) (despre credincioși) A ține post; a mânca hrană de post; a nu mânca de frupt. 2) fig. A face foame; a nu mânca nimic; a flămânzi. 3) fig. A se abține de la ceva. /<sl. postiti sen

postì v. a ținea post.

postésc v. intr. (vsl. postiti sen, a posti, d. got. fastan, ngerm. fasten; sîrb. postiti, rus. postitĭsĕa). Țin post, nu mănînc. Nu mănînc carne, lapte orĭ oŭă, ci numaĭ vegetale.

posti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. postesc, 3 sg. postește, imperf. 1 posteam; conj. prez. 1 sg. să postesc, 3 să postească

posti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. postesc, imperf. 3 sg. postea; conj. prez. 3 să postească

posti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. postesc, imperf. 3 sg. postea; conj. prez. 3 sg. și pl. postească

POSTIRE s. (BIS.) ajunare.

POSTIRE s. (BIS.) ajunare.

POSTI vb. (BIS.) a ajuna.

POSTI vb. (BIS.) a ajuna.