POSTI, postesc, vb. IV. Intranz. 1. A se abține un anumit timp de la anumite mîncări (carne, grăsimi etc.), p. ext. de la orice hrană (v. ajuna); a ține post. Ai dracului popi, vezi ce le-a dat în gînd!Noi să postim și găinile să le lăsăm lor să le blagoslovească. VLAHUȚĂ, O. A. II 95. ◊ Tranz. (Cu privire la intervalul de timp cît ține postul) Bată-te, leleo, pe tine Cele patruzeci de zile, Ce le-am postit pentru tine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 259. 2. A flămînzi; fig. a se abține de la ceva, a duce lipsă de ceva. Fu de părere că masa se prelungește peste măsură, neomenos spectacol sub ochii celor ținuți să postească, în picioare. C. PETRESCU, Î. II 144. Postește... că n-are ce mînca. NEGRUZZI, S. I 250. Fig. Lasă-mă să mă-n-frupt c-o sărutare că-i de mult de cînd postesc, ALECSANDRI, T. I 266.