A POSTERIORI loc. adj., loc. adv. (Fil.) Bazat pe experiență, dobândit în urma experienței. [Pr.: -ri-o-] – Loc. lat.

POSTERIOR, -OARĂ, posteriori, -oare, adj. 1. Care urmează sau se petrece după cineva sau ceva; ulterior. ♦ (Adverbial) Mai târziu. 2. Care se află sau este situat înapoi; de dindărăt. ♦ (Despre sunete, în special despre vocale) Al cărui punct de articulație este situat în partea de dinapoi a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. postérieur, lat. posterior.

aposteriori ain, av [At: MAIORESCU, L. 40 / P: ~ri-o- / E: (lm a posteriori)] 1-2 (Flz; îoc apriori) Bazat pe experiență.

posterior, ~oară [At: KRETZULESCU, A. 16/19 / P: ~ri-or / Pl: ~i, ~oare / E: fr postérieur, lat posterior] (Îoc anterior) 1 a (Cu sens local) Care se află în partea de dinapoi, în raport cu un punct de referință. 2 sn (Rar) Parte de dinapoi. 3 sn (Euf) Șezut. 4 a (D. sunete, în special d. vocale) Al cărui punct de articulație este situat în partea de dinapoi a cavității bucale. 5 a (Cu sens temporal) Care urmează după ceva sau cineva Si: ulterior. 6 a (Cu sens temporal) Care se petrece după ceva Si: ulterior. 7 av Mai târziu Si: ulterior.

A POSTERIORI (lat.) = După cele ce vor urma. Se va dovedi a posteriori că legile pripite au urmări rele.

*A POSTERIORI loc. adv. lat. 🦉 Din ceea ce urmează, după consecințe, după cercetarea faptelor; metodă ~, metodă pe care o urmează cineva pentru a ajunge la unele concluziuni numai după ce a cercetat cu de-amănuntul faptele.

APOSTERIORI adv., adj. Invar. (Fil.) Bazat pe experiență, dobândit în urma experienței. Cunoștințe aposteriori. [Pr.: -ri-o-] – Din lat. a posteriori.

POSTERIOR, -OARĂ, posteriori, -oare, adj. 1. Care vine, urmează sau se petrece după cineva sau ceva; ulterior. ♦ (Adverbial) Mai târziu. 2. Care se află sau este așezat în partea dindărăt, de dinapoi. ♦ (Despre sunete, în special despre vocale) Al cărui punct de articulație este situat în partea de dinapoi a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. postérieur, lat. posterior.

APOSTERIORI adv. (Fil.; în opoziție cu apriori) Bazat pe experiență, (dobîndit) în urma experienței, din fapte. – Pronunțat: -ri-o-ri.

POSTERIOR, -OARĂ, posteriori, -oare, adj. (În opoziție cu anterior) 1. Care vine, urmează după ceva sau după cineva; ulterior. Redactorul cel posterior, găsind o notiță fără dată despre acest eveniment, îl atribui pe ghicite timpului lui Ștefan cel Mare. HASDEU, I. V. 256. 2. Care este așezat, se află în partea de dindărăt, de dinapoi. Partea posterioară a capului. ♦ (Despre sunete, în special despre vocale) Al cărui punct de articulație este situat în partea de dinapoi a cavității bucale. Sunetele «o» și «u» sînt vocale posterioare.

APOSTERIORI adj. invar. (Fil.) Bazat pe experiență, (dobîndit) în urma experienței. Cunoștințe aposteriori. [Pr.: -ri-o-] – Fr. a posteriori (lat. lit. a posteriori).

APOSTERIORI adv., adj. invar. Din ceea ce urmează, în consecință, ca urmare a unui raționament. ♦ Trecînd de la cauză la efect, bazat pe experiență, din experiență, din fapte. [Pron. -ri-o-ri. / < lat. a posteriori – din ceea ce urmează].

POSTERIOR, -OARĂ adj. 1. Care urmează, care este după ceva (în ordinea scurgerii timpului); ulterior. 2. Aflat în partea dinapoi; dorsal. ♦ (Despre vocale) Care se articulează în partea dinapoi a cavității bucale. [Pron. -ri-or. / cf. fr. postérieur, lat. posterior].

A POSTERIORI I. loc. adv. pornind de la datele experienței. II. adj. inv. (despre raționamente, cunoștințe) care provine numai din experiență. (< lat. a posteriori, din ceea ce urmează)

POSTERIOR, -OARĂ adj. 1. după cineva sau ceva. ◊ (adv.) mai târziu; ulterior. 2. aflat în partea dinapoi; dorsal. ◊ (despre vocale) care se articulează în partea de dinapoi a cavității bucale. (< fr. postérieur, lat. posterior)

APOSTERIORI adv. Dobândit în urma experienței; din experiență. /Cuv. lat.

POSTERIOR ~oară (~ori, ~oare) 1) și adverbial Care se va petrece mai târziu; care va urma mai târziu; ulterior. Acțiune ~oară. 2) Care se află în spate; din spate; de dinapoi. 3) (despre sunete vocale) Care se articulează în partea de dinapoi a cavității bucale. [Sil. -ri-or] /<fr. postérieur, lat. posterior

a posteriori adv. din experiență, după consecințe, în opoziție cu a priori.

posterior a. 1. ce vine mai târziu: eveniment posterior; 2. ce e îndărăt: partea posterioară a capului.

*posteriór, -oáră adj. (lat. postérior, -óris, comparativu d. pósterus, posterior, și post, după. V. postum). Care e pe urmă în timp orĭ loc: un testament anterior anulat de altu posterior (saŭ ulterior), osu occipital e în partea posterioară (saŭ din apoĭ) a capuluĭ. S. n., pl. urĭ (Eŭf. iron. saŭ fam.). Partea posterioară a corpuluĭ, șezutu. Adv. Pe urmă, după: e scrisă posterior.

posteriori (a ~) (lat.) (desp. -ri-o-ri) loc. adj., loc. adv. (cunoaștere ~, a cunoaște ~)

posterior¹ (desp. -ri-or) adj. m., pl. posteriori; f. posterioară, pl. posterioare

a posteriori (lat.) (-ri-o-ri) loc. adj., loc. adv.

posterior¹ (-ri-or) adj. m., pl. posteriori; f. posterioară, pl. posterioare

a posteriori loc. adj., loc. adv. (sil. -ri-o-ri)

posterior adj. m. (sil. -ri-or), pl. posteriori; f. sg. posterioară (sil. -ri-oa-), pl. posterioare

a posteriori.

POSTERIOR, -OARĂ adj. (cf. fr. postérieur, lat. posterior): în sintagma vocală posterioară (v.).

POSTERIOR adj. 1. dinapoi, dindărăt. (În partea ~oară a căruței.) 2. v. dorsal. 3. v. ulterior.

POSTERIOR adj. 1. dinapoi, dindărăt. (În partea ~ a căruței.) 2. (ANAT.) dorsal. (Regiunea ~ a unui organ.) 3. ulterior. (La o dată ~.)

Posterior ≠ antecedent, anterior, precedent, premergător