2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSPÁI s. n. (Pop.) Pulbere fină de făină care se formează în timpul măcinatului și care acoperă pereții și obiectele din moară; p. gener. pulbere albă, strat subțire care acoperă ceva. ♦ Fig. Superficialitate, aparență (în ceea ce face cineva). – Din ngr. paspáli, sb. paspalj.

pospai sn [At: PANN, H. 8 / V: (reg) pas~, pâșpai, ~păi, ~poi, pospul sm, pus~ / Pl: ~e / E: bg паспал cf srb paspalj] 1 Pulbere de făină produsă în timpul măcinatului, care se depune pe pereți și pe toate obiectele din moară Si: (reg) colb, ometiță, pielm, praf, pulbere. 2 (Reg; îf pospul) Lamură a făinii. 3 (Pgn; udp „de” sau de determinanți în genitiv) Pulbere albă, strat subțire și afânat, mai ales de zăpadă, care acoperă ceva. 4 Înveliș subțire, superficial. 5 (Fig) Element superficial de învățătură, cultură, civilizație etc. asimilat. 6 (Reg) Pleavă care rămâne după ce se vântură grâul. 7 (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.

POSPÁI s. n. Pulbere fină de făină care se formează în timpul măcinatului și care se depune pe pereți și pe toate obiectele din moară; p. gener. pulbere albă, strat subțire (mai ales de zăpadă) care acoperă un obiect. ♦ Fig. Superficialitate, spoială (dovedite în efectuarea unei munci). – Din ngr. paspáli, scr. paspalj.

POSPÁI s. n. 1. Pulbere fină de făină produsă în timpul măcinatului și care se depune pe pereți și pe toate obiectele din moară; p. ext. pulbere albă. A nins ușor – parcă ar fi curs puțintel pospai de zahăr. SADOVEANU, V. F. 129. 2. Strat subțire care acoperă un obiect. Cel dinții omăt moale sta pe brădetul neclintit deasupra, și pe cărări era numai un pospai subțire. SADOVEANU, O. A. II 160. De-o săptămînă, pospaiul subțire de zăpadă se topea, îngheța, iar se dezmorțea la amiazi. C. PETRESCU, O. P. II 9. Domnul director nu ne îngăduia să rămînem de prînz în școală, să ne mîncăm la căldurică codrul de pline cu magiun ori un pospai de unt. I. BOTEZ, ȘC. 45. ◊ Fig. De o parte și de alta a drumului s-aștern holdele scăldate în pospaiul lunii. MIRONESCU, S. A. 70.

POSPÁI n. 1) Pulbere de făină care se depune în timpul măcinatului pe obiectele din jur. 2) Strat subțire (de ceva) care acoperă un obiect. 3) v. POSPĂIALĂ. /<ngr. pospáli, sb. pospalj

pospáĭ n., pl. urĭ (ngr. paspáli, vgr. paspále, pospaĭ [de unde și bg. paspal, sîrb. paspalj] supt infl. luĭ pospăĭesc, apoĭ ceh. posypka, nisip, colb ș. a. V. nisip). Praf supțire care se depune în toate părțile în moară: moraru e plin de pospaĭ. Fig. Ceva prea puțin, prea supțire: un pospaĭ de mîncare, de învățătură. – Și pospóĭ n., pl. tot urĭ. V. ometiță, pĭelm, sperlă.

POSPĂÍ, pospăiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire (de pospai); a așterne un strat subțire; a presăra. ♦ Fig. A face un lucru de mântuială, superficial. – Din sl. posypati.

POSPĂÍ, pospăiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire (de pospai); a așterne un strat subțire; a presăra. ♦ Fig. A face un lucru de mântuială, superficial. – Din sl. posypati.

pospăi2 [At: PSALT. 305 / V: (înv) pospi, (reg) pospăia, pospoi / Pzi: ~esc, (reg) pospăi / E: pospai] 1 vt (Îrg) A răspândi pe deasupra Si: a acoperi, a așterne, a înveli. 2 vt (Îrg) A presăra cu un strat subțire, fin, superficial Si: a acoperi, a așterne, a înveli. 3 vt (Îvr; spc) A tencui din nou Si: a fățui. 4 vt (Reg) A murdări. 5 vt (Fig) A face un lucru în mod superficial, de mântuială sau cu greutate. 6 vt (Îrg) A mânca repede, puțin și în silă Si: a frunzări (reg) a pișpăi (3). 7 (Înv) A învăța, a instrui, a pregăti pe cineva în mod superficial. 8 vr (Reg; fig) A se îmbrăca sumar sau cu puțină cheltuială, dar încercând să salveze aparențele. 9 vt (Reg; îf pospăia) A face mai rar, mai moale, mai pufos, mai afânat.

POSPĂÍ, pospăiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi ceva cu un strat subțire, a presăra, a așterne un strat subțire. Turcii șaica o umplea, Cu cărbuni o îndesa, Cu galbeni o pospăia. POP. ♦ Fig. A face un lucru de mîntuială, superficial. Numa o pospăit treaba. ȘEZ. XIX 12.

A POSPĂÍ ~iésc tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subțire. 2) fig. A realiza fără a depune toată străduința; a face superficial. /Din pospai

A SE POSPĂÍ mă ~iésc intranz. 1) reg. A ajunge la o situație materială relativ bună; a se înțoli. 2) pop. A-și potoli foamea cu te miri ce. /<sl. posypati

pospaiu n. 1. praf subțire ce iese la măcinatul făinei și care se depune în toate părțile prin moară; 2. prin analogie: pospaiu de plăcinte; 3. ceva ușor, subțire, mâncare puțină. [Macedo-rom. păspală = gr. mod. PASPÁLI, praf de făină].

arată toate definițiile

Intrare: pospai
substantiv neutru (N70)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pospai
  • pospaiul
  • pospaiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pospai
  • pospaiului
plural
vocativ singular
plural
paspai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pâșpai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
puspai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pospăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pospăi
  • pospăire
  • pospăit
  • pospăitu‑
  • pospăind
  • pospăindu‑
singular plural
  • pospăiește
  • pospăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pospăiesc
(să)
  • pospăiesc
  • pospăiam
  • pospăii
  • pospăisem
a II-a (tu)
  • pospăiești
(să)
  • pospăiești
  • pospăiai
  • pospăiși
  • pospăiseși
a III-a (el, ea)
  • pospăiește
(să)
  • pospăiască
  • pospăia
  • pospăi
  • pospăise
plural I (noi)
  • pospăim
(să)
  • pospăim
  • pospăiam
  • pospăirăm
  • pospăiserăm
  • pospăisem
a II-a (voi)
  • pospăiți
(să)
  • pospăiți
  • pospăiați
  • pospăirăți
  • pospăiserăți
  • pospăiseți
a III-a (ei, ele)
  • pospăiesc
(să)
  • pospăiască
  • pospăiau
  • pospăi
  • pospăiseră
pospăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pospi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pospai paspai pâșpai puspai

  • 1. popular Pulbere fină de făină care se formează în timpul măcinatului și care acoperă pereții și obiectele din moară.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Pulbere albă, strat subțire care acoperă ceva.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 5 exemple
      exemple
      • A nins ușor – parcă ar fi curs puțintel pospai de zahăr. SADOVEANU, V. F. 129.
        surse: DLRLC
      • Cel dintîi omăt moale sta pe brădetul neclintit deasupra, și pe cărări era numai un pospai subțire. SADOVEANU, O. A. II 160.
        surse: DLRLC
      • De-o săptămînă, pospaiul subțire de zăpadă se topea, îngheța, iar se dezmorțea la amiazi. C. PETRESCU, O. P. II 9.
        surse: DLRLC
      • Domnul director nu ne îngăduia să rămînem de prînz în școală, să ne mîncăm la căldurică codrul de pîine cu magiun ori un pospai de unt. I. BOTEZ, ȘC. 45.
        surse: DLRLC
      • figurat De o parte și de alta a drumului s-aștern holdele scăldate în pospaiul lunii. MIRONESCU, S. A. 70.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat Superficialitate, aparență (în ceea ce face cineva).
      surse: DEX '09 sinonime: aparență superficialitate

etimologie:

pospăi pospăia pospi

  • 1. A acoperi un obiect cu un strat subțire (de pospai); a așterne un strat subțire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: presăra attach_file un exemplu
    exemple
    • Turcii șaica o umplea, Cu cărbuni o îndesa, Cu galbeni o pospăia. POP.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A face un lucru de mântuială, superficial.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Numa o pospăit treaba. ȘEZ. XIX 12.
        surse: DLRLC

etimologie: