17 definiții pentru poseda


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSEDÁ, poséd, vb. I. Tranz. 1. A avea ceva în proprietate sau în stăpânire, a dispune de ceva; a stăpâni. 2. (La pasiv; despre oameni) A fi dominat de..., a fi stăpânit de... 3. A avea anumite însușiri, caracteristici. 4. A cunoaște bine un lucru; spec. a ști bine o limbă, o disciplină științifică etc. – Din fr. posséder.

POSEDÁ, poséd, vb. I. Tranz. 1. A avea ceva în proprietatea sau în stăpânirea sa, a dispune de ceva; a stăpâni. 2. (La pasiv; despre oameni) A fi dominat de..., a fi stăpânit de... 3. A avea anumite însușiri, caracteristici. 4. A cunoaște bine un lucru; spec. a ști bine o limbă, o disciplină științifică etc. – Din fr. posséder.

POSEDÁ, poséd, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la bunuri materiale) A avea ceva în proprietatea sau în stăpînirea sa, a se bucura de posesiunea unui bun. Mi se spune că unele din aceste forme posedă cîteva mii de crocodili. RALEA, O. 19. Mavru poseda o colecțiune de antichități importante. GHICA, S. A. 144. ♦ (La pasiv, despre persoane) A fi dominat, stăpînit. Fără copii, dar cu un numeros contingent de nepoți și nepoate, de veri și verișoare, de fini și fine, era posedată de un tiranic demon matrimonial. C. PETRESCU, C. V. 177. 2. (Cu privire la valori morale) A avea, a dispune de... Tinerețe, frumusețe, spirit, creștere... le poseda pe toate în punctul cel mai înalt. BOLINTINEANU, O. 415. Tovarășul meu, pe lîngă aceste dispoziții de știință strategică, mai poseda și aplecări artistice. GHICA, S. 72. Posedau toate calitățile ce fac pe om demn de a fi iubit. NEGRUZZI, S. I 106. 3. A cunoaște bine un lucru; a ști (bine), a pătrunde. A poseda o limbă.

POSEDÁ vb. I. tr. 1. A avea în proprietatea sa, a se bucura de posesiunea unui lucru; a dispune de ceva. 2. A cunoaște, a ști bine o limbă, o disciplină științifică etc. [P.i. poséd, conj. 3 -de. / < fr. posséder, cf. it. possedere < lat. possidere].

POSEDÁ vb. tr. 1. a avea în proprietate; a deține, a stăpâni. 2. a ști, a cunoaște bine (o limbă, o disciplină). 3. (despre idei, sentimente etc.) a urmări necontenit; a domina, a subjuga. 4. a avea raporturi sexuale cu o femeie. (< fr. posséder)

A POSEDÁ poséd tranz. 1) (bunuri materiale) A ține în calitate de proprietar; a avea în stăpânirea sa; a stăpâni; a deține. 2) (activități, specialități, doctrine etc.) A cunoaște bine; a stăpâni. ~ bine o limbă străină. Acest medic posedă o experiență bogată. /<fr. posséder

posedà v. 1. a stăpâni, a avea în mâinile sale, în puterea sa: a poseda o moșie; 2. a cunoaște perfect ceva: a poseda muzica; 3. a fi stăpân pe: furia îl posedă.

*poséd, a -á, v. tr. (fr. posséder; d. lat. pos-sidére, a poseda, d. sedére, a ședea. – El posedă, să poseadă [supt infl. luĭ să șadă, să șeadă] îld. să posede). Am, stăpînesc: a poseda avere. Fig. Știŭ bine: a poseda o știință. Dómin, țin: furia îl posedă (V. zghihuĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

posedá (a ~), vb., ind. prez. posédă

posedá vb., ind. prez. 1 sg. poséd, 3 sg. și pl. posédă

poseda (ind. prez. 3 sg. și pl. posedă, conj. posede)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POSEDÁ vb. 1. a avea, a deține, a stăpâni, (înv.) a posesui. (A ~ un bun material.) 2. v. avea. 3. v. cunoaște. 4. v. ști.

POSEDA vb. 1. a avea, a deține, a stăpîni, (înv.) a posesui. (A ~ un bun material.) 2. a avea, a deține, a purta. (~ numele de roman.) 3. a cunoaște, a stăpîni, a ști. (~ trei limbi străine.) 4. a avea, a găsi, a ști. (~ soluția problemei.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

posedá (poséd, posedát), vb. – A avea. Fr. posséder.Der. posesie, s. f. (Mold., arendă), din lat. possesio, prin intermediul pol. posesye (Tiktin), rus. posesija (Sanzewitsch 207); posesi(un)e, s. f., din fr. possession; posesiv, adj., din fr. possesif; posesor, s. m. (deținător; Mold., arendaș); deposeda, vb., din fr. déposseder.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

poseda, posed v. t. (d. bărbați) 1. a viola o femeie. 2. a avea un raport sexual cu o femeie.

a poseda interior expr. a fi inteligent.

Intrare: poseda
verb (VT4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poseda
  • posedare
  • posedat
  • posedatu‑
  • posedând
  • posedându‑
singular plural
  • pose
  • posedați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • posed
(să)
  • posed
  • posedam
  • posedai
  • posedasem
a II-a (tu)
  • posezi
(să)
  • posezi
  • posedai
  • posedași
  • posedaseși
a III-a (el, ea)
  • pose
(să)
  • posede
  • poseda
  • posedă
  • posedase
plural I (noi)
  • posedăm
(să)
  • posedăm
  • posedam
  • posedarăm
  • posedaserăm
  • posedasem
a II-a (voi)
  • posedați
(să)
  • posedați
  • posedați
  • posedarăți
  • posedaserăți
  • posedaseți
a III-a (ei, ele)
  • pose
(să)
  • posede
  • posedau
  • poseda
  • posedaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)