opțiuni
  • info

7 definiții pentru posăcie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

posăcie sf [At: GORJAN, H. II, 183/9 / Pl: ~cii / E: posac + -ie] 1-2 Caracteristică a cuiva (de a nu vorbi deloc sau) de a vorbi foarte puțin. 3 Proastă dispoziție. 4 Lipsă de veselie. 5 Însușire a cuiva care este mereu prost dispus. 6 Însușire a unui om care întotdeauna este lipsit de veselie.

POSĂCÍE s. f. Faptul de a fi posac; morocăneală. Despre iuțeală, mînie și posăcie. PANN, P. V. III 12.

POSĂCÍE, posăcii, s. f. (Înv., rar) Faptul de a fi posac; morocăneală. – Din posac + suf. -ie.

posăcie f. caracterul posacului.

posăcíe f. (d. posac). Caracteru posaculuĭ.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POSĂCÍE s. morocăneală, posomoreală, ursuzenie, ursuzlâc, (rar) posăceală. (~ unui om prost dispus.)

POSĂCIE s. morocăneală, posomoreală, ursuzenie, ursuzlîc, (rar) posăceală. (~ unui om prost dispus.)

Intrare: posăcie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posăcie
  • posăcia
plural
  • posăcii
  • posăciile
genitiv-dativ singular
  • posăcii
  • posăciei
plural
  • posăcii
  • posăciilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

posăcie, posăciisubstantiv feminin

etimologie:
  • posac + sufix -ie. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.