posăcie sf [At: GORJAN, H. II, 183/9 / Pl: ~cii / E: posac + -ie] 1-2 Caracteristică a cuiva (de a nu vorbi deloc sau) de a vorbi foarte puțin. 3 Proastă dispoziție. 4 Lipsă de veselie. 5 Însușire a cuiva care este mereu prost dispus. 6 Însușire a unui om care întotdeauna este lipsit de veselie.