2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORÚSNIC s. m. v. parucic.

PARÚCIC s. m. v. porucic.

PORÚCIC, porucici, s. m. (Înv.) Locotenent; p. gener. ofițer (rus). [Var.: parúcic s. m.] – Din rus. porucik.

PORÚCIC, porucici, s. m. (Înv.) Locotenent; p. gener. ofițer (rus). [Var.: parúcic s. m.] – Din rus. porucik.

porucic sm [At: (a. 1830) URICARIUL, XXII, 439 / V: par~ / Pl: ~cici / E: rs поручик] (Înv) 1 Locotenent. 2 (Pgn) Ofițer (rus).

porușnic sm [At: SIMION DASC., ap. LET. 188 / V: ~ucin~, ~roș~ / Pl: ~ici / E: pol porucznik] 1 (Îrg) Locotenent. 2-3 (Îrg; pgn) Ofițer (rus). 4 (Reg) Tânăr care îndeplinea unele sarcini în ceremonialul nunții țărănești.

PARÚCIC, parucici, s. m. (Învechit) Ofițer cu gradul de locotenent. Fiu de moșnean de la Telega, fusese în armată parucic și comandase și compania de pază de la Ocnele Mari. CAMIL PETRESCU, O. I 330. – Variante: porúsnic, porúcic s. m.

porúcic și parúcic m. (rus. porúčik, d. porucátĭ, a încredința cuĭva ceva. V. poruncesc). Vechĭ. Ofițer rusesc. Maĭ pe urmă. Locotenent. – Și porúcĭnic și porușnic. V. praporcic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PORÚCIC s. v. locotenent, ofițer.

PORÚȘNIC s. v. locotenent, ofițer.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

porucíc (porúcici), s. m. – Locotenent al armatei ruse. Rus. porŭcik (Cihac, II, 278). Sec. XIX, ant.

Intrare: porucic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porucic
  • porucicul
  • porucicu‑
plural
  • porucici
  • porucicii
genitiv-dativ singular
  • porucic
  • porucicului
plural
  • porucici
  • porucicilor
vocativ singular
  • porucicule
plural
  • porucicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parucic
  • parucicul
  • parucicu‑
plural
  • parucici
  • parucicii
genitiv-dativ singular
  • parucic
  • parucicului
plural
  • parucici
  • parucicilor
vocativ singular
  • parucicule
plural
  • parucicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porusnic
  • porusnicul
plural
  • porusnici
  • porusnicii
genitiv-dativ singular
  • porusnic
  • porusnicului
plural
  • porusnici
  • porusnicilor
vocativ singular
  • porusnicule
  • porusnice
plural
  • porusnicilor
Intrare: porușnic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porușnic
  • porușnicul
  • porușnicu‑
plural
  • porușnici
  • porușnicii
genitiv-dativ singular
  • porușnic
  • porușnicului
plural
  • porușnici
  • porușnicilor
vocativ singular
plural
poroșnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porucinic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

porucic parucic porusnic

etimologie: