15 definiții pentru porunceală poronceală porânceală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORUNCEÁLĂ, porunceli, s. f. (Pop.; în loc. adj. și adv.) De (sau pe după) porunceală = a) (făcut sau acceptat) din ordin, (impus) cu forța; p. ext. (făcut) în silă, de mântuială; b) de (sau pe, după) comandă. [Var.: (reg.) poronceálă s. f.] – Porunci + suf. -eală.

poruncea sf [At: (a. 1560) GCR I, 3/30 / V: (pop) ~ron~, (îrg) ~rân~[1] (Pl și: ~cele) / Pl: ~celi / E: porunci + -eală] 1 (Pop) Poruncă (1). 2-3 (Îljv) De (sau pe, după, reg, în) ~ (Care este) făcut la sau pe, după indicațiile, dorințele etc. cuiva. 4-5 (Îal) (Care este) făcut din ordin. 6-7 (Care este) acceptat din ordin. 8-9 (Îal) (Impus) cu forța. 10-11 (Îal) (Făcut) în silă. 12 (Înv) Poruncă (10). corectată

  1. În original, ambele variante sunt accentuate incorect: ~ron~ și ~rân~ LauraGellner

PORUNCEÁLĂ s. f. (Pop.; în loc. adj. și adv.) De (sau pe, după) porunceală = a) (făcut sau acceptat) din ordin, (impus) cu forța; p. ext. (făcut) în silă, de mântuială; b) de (sau pe, după) comandă. [Var.: (reg.) poronceálă s. f.] – Porunci + suf. -eală.

PORUNCEÁLĂ s. f. (Mai ales în loc. adj. și adv.) De porunceală = a) (făcut sau acceptat) din ordin, (impus) cu forța; p. ext. (făcut) în silă, de mîntuială. Socotelile de măsurătoare... ale inginerilor străini care făceau treaba de porunceală și plecau p-aci încolo. La TDRG. Astă prosodie de porunceală se făcu cu atît mai greu cu cît fiecare inventă o etimologie și o tecnologie proprie. NEGRUZZI, S. I 347. Pot să te întreb, tată, cine este acel soț de porunceală? FILIMON, la TDRG; b) de (sau la) comandă. Lumînările se fac de porunceală pe înălțimea mirilor. SEVASTOS, N. 232. De-aș avea-ncai darul să scriu de porunceală. ALEXANDRESCU, M. 255. Pe (sau după) porunceală = după (sau la) comandă. Acele păpuși... se găseau gata sau se făceau pe porunceală. M. I. CARAGIALE, C. 132. Nu izbutise a face furca după porunceală. ISPIRESCU, L. 91. – Variantă: (regional) poronceálă (ALECSANDRI, T. 881) s. f.

PORUNCEÁLĂ ~éli f. pop. v. A PORUNCI.De ~ a) din porunca cuiva; b) fără tragere de inimă; impus cu forța. După ~ la comandă. /a porunci + suf. ~eală

porunceală f. comandă: lucru de porunceală.

porunceálă f., pl. elĭ. Acțiunea. Vechĭ. Poruncă. Azĭ. Comandă dată unuĭ meseriaș ca să-țĭ facă ceva: haĭnele de porunceală vin maĭ bine de cît cele gata.

PORONCEÁLĂ s. f. v. porunceală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!porunceálă (pop.) s. f., g.-d. art. poruncélii; pl. poruncéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PORUNCEÁLĂ s. v. dispoziție, hotărâre, învățătură, normă, ordin, poruncă, precept, principiu, regulă.

poruncea s. v. DISPOZIȚIE. HOTĂRÎRE. ÎNVĂȚĂTURĂ. NORMĂ. ORDIN. PORUNCĂ. PRECEPT. PRINCIPIU. REGULĂ.

Intrare: porunceală
porunceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poruncea
  • porunceala
plural
  • porunceli
  • poruncelile
genitiv-dativ singular
  • porunceli
  • poruncelii
plural
  • porunceli
  • poruncelilor
vocativ singular
plural
poronceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poroncea
  • poronceala
plural
  • poronceli
  • poroncelile
genitiv-dativ singular
  • poronceli
  • poroncelii
plural
  • poronceli
  • poroncelilor
vocativ singular
plural
porânceală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.