Definiția cu ID-ul 933810:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORUNCEA s. f. (Mai ales în loc. adj. și adv.) De porunceală = a) (făcut sau acceptat) din ordin, (impus) cu forța; p. ext. (făcut) în silă, de mîntuială. Socotelile de măsurătoare... ale inginerilor străini care făceau treaba de porunceală și plecau p-aci încolo. La TDRG. Astă prosodie de porunceală se făcu cu atît mai greu cu cît fiecare inventă o etimologie și o tecnologie proprie. NEGRUZZI, S. I 347. Pot să te întreb, tată, cine este acel soț de porunceală? FILIMON, la TDRG; b) de (sau la) comandă. Lumînările se fac de porunceală pe înălțimea mirilor. SEVASTOS, N. 232. De-aș avea-ncai darul să scriu de porunceală. ALEXANDRESCU, M. 255. Pe (sau după) porunceală = după (sau la) comandă. Acele păpuși... se găseau gata sau se făceau pe porunceală. M. I. CARAGIALE, C. 132. Nu izbutise a face furca după porunceală. ISPIRESCU, L. 91. – Variantă: (regional) poroncea (ALECSANDRI, T. 881) s. f.