14 definiții pentru porucic
din care- explicative (10)
- morfologice (1)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PORUCIC, porucici, s. m. (Înv.) Locotenent; p. gener. ofițer (rus). [Var.: parucic s. m.] – Din rus. porucik.
PORUCIC, porucici, s. m. (Înv.) Locotenent; p. gener. ofițer (rus). [Var.: parucic s. m.] – Din rus. porucik.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
porucic sm [At: (a. 1830) URICARIUL, XXII, 439 / V: par~ / Pl: ~cici / E: rs поручик] (Înv) 1 Locotenent. 2 (Pgn) Ofițer (rus).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PORUCIC s. m. v. parucic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
porúcic și parúcic m. (rus. porúčik, d. porucátĭ, a încredința cuĭva ceva. V. poruncesc). Vechĭ. Ofițer rusesc. Maĭ pe urmă. Locotenent. – Și porúcĭnic și porușnic. V. praporcic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARUCIC s. m. v. porucic.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PARUCIC s. m. v. porucic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
parucic sm vz porucic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARUCIC, parucici, s. m. (Învechit) Ofițer cu gradul de locotenent. Fiu de moșnean de la Telega, fusese în armată parucic și comandase și compania de pază de la Ocnele Mari. CAMIL PETRESCU, O. I 330. – Variante: porusnic, porucic s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PORUSNIC s. m. v. parucic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
parucic m. od. locotenent (GHICA). [Rus.].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
parúcic, V. porucic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
porucic s. m., pl. porucici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PORUCIC s. v. locotenent, ofițer.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
porucic s. v. LOCOTENENT. OFIȚER.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
porucic (porucici), s. m. – Locotenent al armatei ruse. Rus. porŭcik (Cihac, II, 278). Sec. XIX, ant.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
porucic, porucicisubstantiv masculin
- 1. Locotenent. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: locotenent
- Fiu de moșnean de la Telega, fusese în armată parucic și comandase și compania de pază de la Ocnele Mari. CAMIL PETRESCU, O. I 330. DLRLC
- 1.1. Ofițer (rus). DEX '09 DLRLCsinonime: ofițer
-
etimologie:
- porucik DEX '09 DEX '98