2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

PORFÍRĂ2 s. f. v. porfir.

PORFÍRĂ2 s. f. v. porfir.

PORFÍRĂ1, porfire, s. f. (Înv.) Purpură. – Din ngr. porfíra.

PORFÍRĂ1, porfire, s. f. (Înv.) Purpură. – Din ngr. porfíra.

PORFÍRĂ1 s. f. v. porfir.

PORFÍRĂ2, porfire, s. f. Purpură. Moșu-mi Oineu dăruit-a un brîu sclipitor de porfiră. MURNU, I. 123. Deodată baba și moșneagul se trezesc îmbrăcați în porfiră împărătească. CREANGĂ, O. A. 169.

porfíră (purpură) (înv.) s. f., g.-d. art. porfírei; pl. porfíre

PORFÍRĂ s. v. purpură.

PORFÍRĂ s. f. cameră a palatului imperial bizantin, lambrisată cu marmură roșie, unde împărătesele dădeau naștere copiilor lor. (< fr. porphyre)

porfíră (porfíre), s. f.1. (Înv.) Purpură. – 2. Rocă vulcanică dură. Mgr. πορφύρα, în parte prin intermediul sl. porŭfira; cu al doilea sens, prin fr. porphyre. Este dubletul lui porfir (var. profiriu), adj. (roșu-deschis, se zice despre vinuri), din ngr. προφύρα; profiră (var. prohiră), s. f. (varietate de struguri).

PORFÍRĂ ~e f. înv. 1) Culoare roșie-închisă care bate în violet; purpură. 2) Substanță colorantă de această culoare preparată pe cale sintetică (în trecut extrasă din sucul unor moluște); purpură. 3) Stofă plușată de preș vopsită cu această substanță; purpură. 4) Haină confecționată din astfel de stofă și purtată în trecut de regi, împărați sau domnitori; purpură. /<ngr. porfíra

porfíră, porfíre, s.f. (înv.) 1. purpură (pentru veșminte); veșmânt făcut din purpură. 2. (fig.) putere politică supremă a suveranului; stăpânire, conducere, guvernare. 3. (înv. și pop.) varietate de vin roșu deschis. 4. varietate de struguri cu boabe roșietice. 5. culoare purpurie.

porfiră f. 1. purpură: îmbrăcați în porfirâ împărătească CR.; 2. de coloarea porfirei: chipu-i e crin, porfiră GR. AL. [Gr. mod.].

1) porfíră f., pl. e (ngr. porfýra, vgr. porphyra; vsl. rus. porfiru. V. profir). Vechĭ. Purpură.

PORFÍR, porfire, s. n. Rocă vulcanică dură, formată din cristale mari de feldspat, cuarț etc. înglobate într-o masă de feldspat măruntă sau sticloasă. [Var.: (reg.) porfíră s. f.] – Din ngr. porfirítis, fr. porphyre.

PORFÍR, porfire, s. n. Rocă vulcanică dură, formată din cristale mari de feldspat, cuarț etc. înglobate într-o masă de feldspat măruntă sau sticloasă. [Var.: (reg.) porfíră s. f.] – Din ngr. porfirítis, fr. porphyre.

PORFÍR s. n. Rocă eruptivă, formată din cristale mari de feldspat înglobate într-o masă de culoare variabilă; se întrebuințează, datorită durității ei, în arhitectură. Cei ce sosesc în Georgia descoperă un întreg popor ai cărui oameni par, în mijlocul munților de granit și porfir, statui nesfărîmate ale unei frumuseți ideale. BOGZA, M. S. 112. Sfincși pe socluri de-alabastru, așezați pe două rînduri De la scara care duce pe platforma de porfir... S-odihnesc cu moliciune printre flori de trandafir. MACEDONSKI, O. I 103. Îi arătară două statuete de bronz... și o colonetă, de porfir. NEGRUZZI, S. I 203. – Variantă: porfíră (SADOVEANU, D. P. 12) s. f.

porfír (rocă) s. n., (feluri) pl. porfíre

PORFÍR s.n. Rocă vulcanică cristalină foarte dură, formată din feldspat. [< fr. porphyre, cf. gr. porphyra – purpură].

PORFÍR1 s. n. rocă magmatică efuzivă asemănătoare granitului, formată din ostoză, cuarț, mică și hornblendă. (< gr. porphyr, fr. porphyre)

PORFÍR ~e n. Rocă eruptivă foarte dură, cristalizată, de culoare roșie-purpurie, întrebuințată în arhitectură. /<ngr. porfír, fr. porphyre

porfir n. 1. stâncă roșie, pestriță; 2. piatră bazaltică foarte dură, roșie sau neagră: în havuzul de porfir BOL.

arată toate definițiile

Intrare: porfiră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porfi
  • porfira
plural
  • porfire
  • porfirele
genitiv-dativ singular
  • porfire
  • porfirei
plural
  • porfire
  • porfirelor
vocativ singular
plural
Intrare: porfir
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porfir
  • porfirul
  • porfiru‑
plural
  • porfire
  • porfirele
genitiv-dativ singular
  • porfir
  • porfirului
plural
  • porfire
  • porfirelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porfi
  • porfira
plural
  • porfire
  • porfirele
genitiv-dativ singular
  • porfire
  • porfirei
plural
  • porfire
  • porfirelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

porfiră

  • 1. învechit Culoare roșie-închisă care bate în violet.
    surse: DEX '09 DLRLC DEX '98 NODEX sinonime: purpură (pl. -e) 2 exemple
    exemple
    • Moșu-mi Oineu dăruit-a un brîu sclipitor de porfiră. MURNU, I. 123.
      surse: DLRLC
    • Deodată baba și moșneagul se trezesc îmbrăcați în porfiră împărătească. CREANGĂ, O. A. 169.
      surse: DLRLC
  • 2. Substanță colorantă de această culoare preparată pe cale sintetică (în trecut extrasă din sucul unor moluște).
    surse: NODEX
  • 3. Stofă plușată de preș vopsită cu această substanță.
    surse: NODEX
  • 4. Haină confecționată din astfel de stofă și purtată în trecut de regi, împărați sau domnitori.
    surse: NODEX
  • 5. Cameră a palatului imperial bizantin, lambrisată cu marmură roșie, unde împărătesele dădeau naștere copiilor lor.
    surse: MDN '00

etimologie:

porfir porfiră

  • 1. Rocă vulcanică dură, formată din cristale mari de feldspat, cuarț etc. înglobate într-o masă de feldspat măruntă sau sticloasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Cei ce sosesc în Georgia descoperă un întreg popor ai cărui oameni par, în mijlocul munților de granit și porfir, statui nesfărîmate ale unei frumuseți ideale. BOGZA, M. S. 112.
      surse: DLRLC
    • Sfincși pe socluri de-alabastru, așezați pe două rînduri De la scara care duce pe platforma de porfir... S-odihnesc cu moliciune printre flori de trandafir. MACEDONSKI, O. I 103.
      surse: DLRLC
    • Îi arătară două statuete de bronz... și o colonetă, de porfir. NEGRUZZI, S. I 203.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Rocă magmatică efuzivă asemănătoare granitului, formată din ostoză, cuarț, mică și hornblendă.
      surse: MDN '00
    • diferențiere Rocă eruptivă foarte dură, cristalizată, de culoare roșie-purpurie, întrebuințată în arhitectură.
      surse: NODEX

etimologie: