porfiră^2[1] sf vz porfir¹ corectat(ă)

porfiră¹ [At: DOSOFTEI V. S. octombrie 83^v/13 / V: (îrg) ~ir, profir (A și: profir), (reg) profil, prohim, prohir sn, prohiră / Pl: ~re / E: ngr πορφύρα] 1 sf (Înv) Purpură. 2 sf (Înv; pex) Îmbrăcăminte din purpură. 3 sf (Fig) Putere supremă a suveranului sau a împăratului. 4 sf (Fig) Stăpânire. 5 sn (Fig) Guvernare. 6-7 sf, am (Îvp; îf profir și prohim; șîs vin profir) Varietate de vin de culoare roșie. 8 sn (Rar) Varietate de strugure cu boabe roșietice. 9 sn (Rar; îf profir) Culoare purpurie.

PORFIRĂ¹ s. f. v. porfir.

PORFIRĂ², porfire, s. f. Purpură. Moșu-mi Oineu dăruit-a un brîu sclipitor de porfiră. MURNU, I. 123. Deodată baba și moșneagul se trezesc îmbrăcați în porfiră împărătească. CREANGĂ, O. A. 169.

PORFIRĂ s. f. cameră a palatului imperial bizantin, lambrisată cu marmură roșie, unde împărătesele dădeau naștere copiilor lor. (< fr. porphyre)

PORFIRĂ ~e f. înv. 1) Culoare roșie-închisă care bate în violet; purpură. 2) Substanță colorantă de această culoare preparată pe cale sintetică (în trecut extrasă din sucul unor moluște); purpură. 3) Stofă plușată de preș vopsită cu această substanță; purpură. 4) Haină confecționată din astfel de stofă și purtată în trecut de regi, împărați sau domnitori; purpură. /<ngr. porfíra

porfiră f. 1. purpură: îmbrăcați în porfirâ împărătească CR.; 2. de coloarea porfirei: chipu-i e crin, porfiră GR. AL. [Gr. mod.].

1) porfíră f., pl. e (ngr. porfýra, vgr. porphyra; vsl. rus. porfiru. V. profir). Vechĭ. Purpură.

2) *porfíră, V. porfir.

plofir sn vz porfir

porfir² sn vz porfiră¹

porfir¹ sn [At: CANTEMIR, I. I. I, 168 / V: (înv) ~ă sf / S și: porphyr / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: ngr πορφύρ, fr porphyre] 1 Rocă vulcanică dură, din cristale de feldspat, cuarț etc., înglobate într-o masă de feldspat măruntă sau sticloasă, și folosită în construcții ca stâlpi, coloane, socluri etc. 2 (Pgn) Rocă cu structură asemănătoare cu cea a porfirului (1). 3-4 (Spc) (Bucată de) marmură¹ de diverse culori.

profil² sn vz porfiră¹

profir² sn vz porfiră¹

prohim sn vz porfiră¹

prohir sn vz porfiră¹

prohiră sf vz porfiră¹

PORFIR s. n. Rocă eruptivă, formată din cristale mari de feldspat înglobate într-o masă de culoare variabilă; se întrebuințează, datorită durității ei, în arhitectură. Cei ce sosesc în Georgia descoperă un întreg popor ai cărui oameni par, în mijlocul munților de granit și porfir, statui nesfărîmate ale unei frumuseți ideale. BOGZA, M. S. 112. Sfincși pe socluri de-alabastru, așezați pe două rînduri De la scara care duce pe platforma de porfir... S-odihnesc cu moliciune printre flori de trandafir. MACEDONSKI, O. I 103. Îi arătară două statuete de bronz... și o colonetă, de porfir. NEGRUZZI, S. I 203. – Variantă: porfiră (SADOVEANU, D. P. 12) s. f.

PORFIR s.n. Rocă vulcanică cristalină foarte dură, formată din feldspat. [< fr. porphyre, cf. gr. porphyra – purpură].

PORFIR¹ s. n. rocă magmatică efuzivă asemănătoare granitului, formată din ostoză, cuarț, mică și hornblendă. (< gr. porphyr, fr. porphyre)

PORFIR ~e n. Rocă eruptivă foarte dură, cristalizată, de culoare roșie-purpurie, întrebuințată în arhitectură. /<ngr. porfír, fr. porphyre

porfir n. 1. stâncă roșie, pestriță; 2. piatră bazaltică foarte dură, roșie sau neagră: în havuzul de porfir BOL.

*porfír n., pl. urĭ (fr. porphyre, d. it. pórfiro și pórfido, d. ngr. porfyros, care vine d. vgr. porphyrites, porfir; lat. porphyrites. V. profir). Min. Un fel de marmură foarte dură roșie saŭ verde și pătată. – În Trans. porfiră, fem. după porfiră 1 saŭ sîrb. porfira.

1) profír n. V. porfir.

porfiră (purpură) (înv.) s. f., g.-d. art. porfirei; pl. porfire

porfiră (purpură) (înv.) s. f., g.-d. art. porfirei; pl. porfire

porfiră (purpură) s. f., g.-d. art. porfirei; pl. porfire

porfiră.

porfir (rocă mai ales roșie) s. n., (feluri) pl. porfire

porfir (rocă) s. n., (feluri) pl. porfire

porfir (rocă vulcanică) s. n., (feluri) pl. porfire

porfir

porfiră (porfire), s. f. – 1. (Înv.) Purpură. – 2. Rocă vulcanică dură. Mgr. πορφύρα, în parte prin intermediul sl. porŭfira; cu al doilea sens, prin fr. porphyre. Este dubletul lui porfir (var. profiriu), adj. (roșu-deschis, se zice despre vinuri), din ngr. προφύρα; profiră (var. prohiră), s. f. (varietate de struguri).

porfiră, porfire s. f. Purpură. ♦ Mantie roșie purtată de împărații romani. Cu aceasta a fost îmbrăcat și Iisus Hristos în semn de batjocură când a fost judecat de Pilat. – Din sl. porfira. (< gr. porphyra).

PORFIRĂ s. v. purpură.

porfiră s. v. PURPURĂ.

porfiră, porfire, s.f. (înv.) 1. purpură (pentru veșminte); veșmânt făcut din purpură. 2. (fig.) putere politică supremă a suveranului; stăpânire, conducere, guvernare. 3. (înv. și pop.) varietate de vin roșu deschis. 4. varietate de struguri cu boabe roșietice. 5. culoare purpurie.