porfir¹ sn [At: CANTEMIR, I. I. I, 168 / V: (înv) ~ă sf / S și: porphyr / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: ngr πορφύρ, fr porphyre] 1 Rocă vulcanică dură, din cristale de feldspat, cuarț etc., înglobate într-o masă de feldspat măruntă sau sticloasă, și folosită în construcții ca stâlpi, coloane, socluri etc. 2 (Pgn) Rocă cu structură asemănătoare cu cea a porfirului (1). 3-4 (Spc) (Bucată de) marmură¹ de diverse culori.

PORFIR s. n. Rocă eruptivă, formată din cristale mari de feldspat înglobate într-o masă de culoare variabilă; se întrebuințează, datorită durității ei, în arhitectură. Cei ce sosesc în Georgia descoperă un întreg popor ai cărui oameni par, în mijlocul munților de granit și porfir, statui nesfărîmate ale unei frumuseți ideale. BOGZA, M. S. 112. Sfincși pe socluri de-alabastru, așezați pe două rînduri De la scara care duce pe platforma de porfir... S-odihnesc cu moliciune printre flori de trandafir. MACEDONSKI, O. I 103. Îi arătară două statuete de bronz... și o colonetă, de porfir. NEGRUZZI, S. I 203. – Variantă: porfiră (SADOVEANU, D. P. 12) s. f.

PORFIR s.n. Rocă vulcanică cristalină foarte dură, formată din feldspat. [< fr. porphyre, cf. gr. porphyra – purpură].

PORFIR¹ s. n. rocă magmatică efuzivă asemănătoare granitului, formată din ostoză, cuarț, mică și hornblendă. (< gr. porphyr, fr. porphyre)

PORFIR ~e n. Rocă eruptivă foarte dură, cristalizată, de culoare roșie-purpurie, întrebuințată în arhitectură. /<ngr. porfír, fr. porphyre

porfir n. 1. stâncă roșie, pestriță; 2. piatră bazaltică foarte dură, roșie sau neagră: în havuzul de porfir BOL.

*porfír n., pl. urĭ (fr. porphyre, d. it. pórfiro și pórfido, d. ngr. porfyros, care vine d. vgr. porphyrites, porfir; lat. porphyrites. V. profir). Min. Un fel de marmură foarte dură roșie saŭ verde și pătată. – În Trans. porfiră, fem. după porfiră 1 saŭ sîrb. porfira.

plofir sn vz porfir

porfiră^2[1] sf vz porfir¹ corectat(ă)

PORFIRĂ¹ s. f. v. porfir.

PORFIR²(O)- elem. „purpură”. (< fr. porphyr/o/-, cf. gr. porphyra)

2) *porfíră, V. porfir.

1) profír n. V. porfir.

porfir (rocă mai ales roșie) s. n., (feluri) pl. porfire

porfir (rocă) s. n., (feluri) pl. porfire

porfir (rocă vulcanică) s. n., (feluri) pl. porfire

porfir

porfiră (porfire), s. f. – 1. (Înv.) Purpură. – 2. Rocă vulcanică dură. Mgr. πορφύρα, în parte prin intermediul sl. porŭfira; cu al doilea sens, prin fr. porphyre. Este dubletul lui porfir (var. profiriu), adj. (roșu-deschis, se zice despre vinuri), din ngr. προφύρα; profiră (var. prohiră), s. f. (varietate de struguri).

PORFIRO- „purpură, purpuriu”. ◊ gr. porphyra „purpură” > fr. porphyro-, germ. id., engl. id. > rom. porfiro-. □ ~blast (v. -blast), s. n., mineral din rocile metamorfice cu cristale mai mari decît celelalte minerale asociate; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze purpurii; ~id (v. -id), adj., 1. Care are aparența porfirului. 2. (Despre granit) Cu cristale mari de feldspat.