16 definiții pentru pontonier

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PONTONIER, pontonieri, s. m. 1. Militar (din trupele de geniu) specializat în construcția de pontoane și de alte lucrări necesare trecerii (unei armate) peste o apă. 2. (Rar) Persoană care lucrează pe un ponton. [Pr.: -ni-er] – Din fr. pontonnier.

pontonier sm [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ni-er / V: (reg) ~ner / Pl: ~i / E: fr pontonnier] 1 Militar din trupele de geniu specializate în construcția de pontoane (1) și a altor lucrări necesare trecerii armatei peste o apă Si: (înv) podar. 2 (Rar) Persoană care face serviciul la un ponton (1).

PONTONIER, pontonieri, s. m. 1. Militar aparținând unor trupe de geniu specializate în construcția de pontoane și de alte lucrări necesare trecerii (unei armate) peste o apă. 2. (Rar) Persoană care face serviciul la un ponton. [Pr.: -ni-er] – Din fr. pontonnier.

PONTONIER, pontonieri, s. m. 1. Militar care face parte din trupele specializate pentru a executa treceri de rîuri, fluvii sau lacuri sau pentru a construi pontoane. Într-un ceas vine un detașament de pontonieri de la Bacău, cu luntri, cu grinzi, cu scînduri. Înainte de a înnopta, avem podul. GALAN, Z. R. 88. Pontonierii noștri nu sînt pregătiți pentru o lucrare așa de întinsă și de costisitoare. Dacă trebuie să trecem Dunărea, s-o trecem, – numai să ne găsim întîi lemnăria. D. ZAMFIRESCU, R. 209. 2. Funcționar care face serviciul la un ponton. – Pronunțat: -ni-er.

PONTONIER s.m. 1. Militar care lucrează la construirea pontoanelor pentru o armată. 2. Funcționar care face serviciul la ponton. [Pron. -ni-er. / < fr. pontonnier].

PONTONIER s. m. 1. militar care lucrează la construirea pontoanelor pentru o armată. 2. marinar care ajută la manevra de plecare și de sosire a navelor la ponton. (< fr. pontonnier)

PONTONIER ~i m. 1) Militar dintr-o unitate specializată în construirea pontoanelor. 2) Persoană care lucrează la un ponton. [Sil. -ni-er] /<fr. pontonnier

pontonier m. soldat de geniu însărcinat cu facerea podurilor.

*pontoniér m. (fr. pontonnier). Soldat din geniŭ care îngrijește de pontoane și de facerea podurilor pe apă (dubăsar, șăĭcar). Mic funcționar care face serviciŭ la ponton cînd pleacă orĭ sosesc vapoarele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pontonier (desp. -ni-er) s. m., pl. pontonieri

pontonier (-ni-er) s. m., pl. pontonieri

pontonier s. m. (sil. -ni-er), pl. pontonieri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PONTONIER s. (MIL.) (înv.) podar.

Intrare: pontonier
  • silabație: -ni-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pontonier
  • pontonierul
  • pontonieru‑
plural
  • pontonieri
  • pontonierii
genitiv-dativ singular
  • pontonier
  • pontonierului
plural
  • pontonieri
  • pontonierilor
vocativ singular
  • pontonierule
  • pontoniere
plural
  • pontonierilor
pontoner
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pontonier, pontonierisubstantiv masculin

  • 1. Militar (din trupele de geniu) specializat în construcția de pontoane și de alte lucrări necesare trecerii (unei armate) peste o apă. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Într-un ceas vine un detașament de pontonieri de la Bacău, cu luntri, cu grinzi, cu scînduri. Înainte de a înnopta, avem podul. GALAN, Z. R. 88. DLRLC
    • format_quote Pontonierii noștri nu sînt pregătiți pentru o lucrare așa de întinsă și de costisitoare. Dacă trebuie să trecem Dunărea, s-o trecem, – numai să ne găsim întîi lemnăria. D. ZAMFIRESCU, R. 209. DLRLC
  • 2. rar Persoană care lucrează pe un ponton. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: podar
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.