2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÓNTIC, -Ă, pontici, -ce, adj. (Livr.) Din regiunea Mării Negre, care aparține Mării Negre, privitor la Marea Neagră. – Din lat. Ponticus, fr. pontique.

PÓNTIC, -Ă, pontici, -ce, adj. (Livr.) Din regiunea Mării Negre, care aparține Mării Negre, privitor la Marea Neagră. – Din lat. Ponticus, fr. pontique.

pontic, ~ă a [At: ARISTIA, PLUT / Pl: ~ici, ~ice / E: fr pontique, lat Ponticus] 1 Care aparține Mării Negre. 2 Privitor la Marea Neagră. 3 Care provine din Marea Neagră. 4 Care este specific Mării Negre. 5 (Rar) Care aparține statului antic Pont. Si: (îvr) pontean (1). 6 (Rar) Privitor la statul antic Pont Si: (îvr) pontean (2). 7 (Rar) Care provine din statul antic Pont Si: (îvr) pontean (3). 8 (Rar) Care este specific statului antic Pont Si: (îvr) pontean (4).

PELINÍȚĂ, pelinițe, s. f. Nume dat mai multor specii de pelin (1). – Pelin + suf. -iță.

PÓNTIC, -Ă, pontici, -e, adj. (Astăzi rar, livresc) Din regiunea Pontului Euxin (numele Mării Negre în antichitate). Între pustia apelor pontice și meterezuri crescuseră în cinci ani sălcii răsfirate, în care cînta cucul, primăvara. SADOVEANU, F. J. 239.

PÓNTIC, -Ă adj. Referitor la Pontul Euxin (Marea Neagră). [Cf. fr. pontique, lat. ponticus].

PÓNTIC, -Ă adj. referitor la Pontul Euxin (Marea Neagră). (< lat. ponticus, fr. pontique)

PELINÍȚĂ ~e f. Varietate de pelin, dar cu tulpina mai mică, păroasă și de culoare surie, care crește prin locuri aride. /pelin + suf. ~iță

PÓNTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de Marea Neagră; propriu Mării Negre; din regiunea Mării Negre. /<lat. Ponticus, fr. pontique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

póntic adj. m., pl. póntici; f. póntică, pl. póntice

póntic adj. m., pl. póntici; f. sg. póntică, pl. póntice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PELINÍȚĂ s. (BOT.) 1. (Artemisia pontica) (reg.) pelin, iarba-sfintei-Sofia. 2. (Artemisia austriaca) (reg.) pelin.

PELINÍȚĂ s. v. năfurică, pelin.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COMUNITATEA PONTICĂ, confederație a orașelor grecești de pe țărmul de V la Mării Negre, cu cap. la Tomis (sec. 2-3), cuprinzînd cetățile Tomis, Callatis, Histria, Dionysopolis, Odessos și Mesembria.

HERACLEEA PONTICĂ, oraș pe țărmul de N al Asiei Mici, fundat în sec. 6 î. Hr., de coloniștii din Megara. Azi Ereğli.

PONTICI, Munții ~, lanț muntos în Turcia asiatică, format dintr-o culme estică și una vestică, extins în lungul coastei sudice Mării Negre, limitând la N Pod. Anatoliei; lungime: c 1.000 km; lățime: c. 130 km. Alt. max.: 3.937 m (vf. Kaçkar Daği). Expl. de cărbune și polimetale. Păduri de pin și tufișuri de maquis.

Rhododendron flavum (Hoffmannsegg) G. Don (syn. R. luteum Sveet; Azaleea pontica L.). Specie originară din U.R.S.S. (Caucaz). Înflorește în mai – înainte de înfrunzire. Flori portocalii-galbene, mirositoare, 4 cm diametru (5 stamine exerte, la fel ca stilul), dispuse, 7-12, în raceme. Frunze alungit-invers-ovate, păroase, pînă la 12 cm lungime, ciliate pe margini, caduce, pețiolate. Arbust, cca 3,5 m înălțime, cu muguri țepoși. Capsulă cilindrică, glabră.

Intrare: pontica
pontica termen biologic
termen biologic (I2)
  • pontica
Intrare: pontic
pontic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pontic
  • ponticul
  • ponticu‑
  • pontică
  • pontica
plural
  • pontici
  • ponticii
  • pontice
  • ponticele
genitiv-dativ singular
  • pontic
  • ponticului
  • pontice
  • ponticei
plural
  • pontici
  • ponticilor
  • pontice
  • ponticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)