PELINIȚĂ, pelinițe, s. f. Nume dat mai multor specii de pelin (1). – Pelin + suf. -iță.

PELINIȚĂ ~e f. Varietate de pelin, dar cu tulpina mai mică, păroasă și de culoare surie, care crește prin locuri aride. /pelin + suf. ~iță

Rhododendron flavum (Hoffmannsegg) G. Don (syn. R. luteum Sveet; Azaleea pontica L.). Specie originară din U.R.S.S. (Caucaz). Înflorește în mai – înainte de înfrunzire. Flori portocalii-galbene, mirositoare, 4 cm diametru (5 stamine exerte, la fel ca stilul), dispuse, 7-12, în raceme. Frunze alungit-invers-ovate, păroase, pînă la 12 cm lungime, ciliate pe margini, caduce, pețiolate. Arbust, cca 3,5 m înălțime, cu muguri țepoși. Capsulă cilindrică, glabră.

PELINIȚĂ s. (BOT.) 1. (Artemisia pontica) (reg.) pelin, iarba-sfintei-Sofia. 2. (Artemisia austriaca) (reg.) pelin.

PELINIȚĂ s. v. năfurică, pelin.