16 definiții pentru ponoslui ponăslui ponoscli ponoslăi ponoslăli ponosli ponosluși


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ponoslui [At: PSALT. HUR. 29r/2 / V: (înv) ~lăi, ponăs~, (reg) ~uși, ~lăli, ~li, ~scli / Pzi: ~iesc / E: mg panaszol] (Îrg) 1-3 vitr A pârî. 4-5 vti A calomnia. 6-7 vti A discredita. 8-9 vti A certa. 10 vt (Mun; înv) A porecli.

PONOSLUÍ, ponosluiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și regional) A vorbi (pe cineva) de rău; a da cuiva un nume de ocară, a ponegri, a defăima. Flăcăul își vedea de ale sale... Și tocmai pentru aceasta flăcăii și ceilalți argați îl ponosluia. ISPIRESCU, L. 230. Bade, nu mă celui, Că asear-am auzit Maică-ta cum m-a vorbit Și cum m-a ponosluit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 272.

PONOSLUÍ, ponosluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A vorbi de rău; a ponegri, a defăima. – Magh. panaszlani.

PONOSLUI vb. (Mold., Ban.) A pîrî, a reclama. A: N-au vrut și ponosluiască lui Betlean. M. COSTIN. C: Conqueror. Ponossluesk. Panszol kodom. LEX. MARS., 196. Etimologie: magh. panaszolni. Vezi și ponoslu.

ponosluì v. 1. a scoate un ponos, a porecli: maică-ta m’a ponosluit POP.; 2. a defăima: nemernicul ce ponosluește oamenii cu vază ISP. [Ung. PANASZLANI (de aceeaș origină cu ponosì)].

ponosluĭésc v. tr. (ung. panaszlani, d. vsl. ponositĭ). Est. Rar azĭ. Mustru, dojenesc, ocărăsc. V. refl. Sufer mustrare.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PONOSLUÍ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, denunța, discredita, pârî, ponegri, reclama, spune.

ponoslui vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DENUNȚA. DISCREDITA. PÎRÎ. PONEGRI. RECLAMA. SPUNE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ponosluí, ponosluiesc, vb. intranz. – (reg.) A pârî, a calomnia (Papahagi, 1925). A reclama pe cineva, a acuza (Lenghel, 1979): „…mă duc și-l ponosluiesc la bd’irău” (Papahagi, 1925, t. XDVI). – Din magh. panaszlani (Șăineanu, Scriban; DLRM) < vsl. ponositǐ (Scriban); din magh. panaszol „a se plânge” (MDA).

ponosluí, ponosluiesc, vb. intranz. – A pârî, a calomnia (Papahagi 1925). A reclama pe cineva, a acuza (Lenghel 1979): „… mă duc și-l ponosluiesc la bd’irău” (Papahagi 1925: t. XDVI). Termen atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). – Din magh. panaszt „a reclama”; Din magh. panaszol (MDA).

Intrare: ponoslui
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ponoslui
  • ponosluire
  • ponosluit
  • ponosluitu‑
  • ponosluind
  • ponosluindu‑
singular plural
  • ponosluiește
  • ponosluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ponosluiesc
(să)
  • ponosluiesc
  • ponosluiam
  • ponosluii
  • ponosluisem
a II-a (tu)
  • ponosluiești
(să)
  • ponosluiești
  • ponosluiai
  • ponosluiși
  • ponosluiseși
a III-a (el, ea)
  • ponosluiește
(să)
  • ponosluiască
  • ponosluia
  • ponoslui
  • ponosluise
plural I (noi)
  • ponosluim
(să)
  • ponosluim
  • ponosluiam
  • ponosluirăm
  • ponosluiserăm
  • ponosluisem
a II-a (voi)
  • ponosluiți
(să)
  • ponosluiți
  • ponosluiați
  • ponosluirăți
  • ponosluiserăți
  • ponosluiseți
a III-a (ei, ele)
  • ponosluiesc
(să)
  • ponosluiască
  • ponosluiau
  • ponoslui
  • ponosluiseră
ponăslui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ponoscli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ponoslăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ponoslăli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ponosli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ponosluși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)