ponoslui, ponosluiesc, vb. intranz. – A pârî, a calomnia (Papahagi 1925). A reclama pe cineva, a acuza (Lenghel 1979): „… mă duc și-l ponosluiesc la bd’irău” (Papahagi 1925: t. XDVI). Termen atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). – Din magh. panaszt „a reclama”; Din magh. panaszol (MDA).