2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PONORÎ́, ponorăsc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre terenuri) A se prăbuși, a se surpa. – Din ponor.

PONORÎ́, ponorăsc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre terenuri) A se prăbuși, a se surpa. – Din ponor.

ponorî [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 329r/26 / V: (rar) ~ri / Pzi: ~răsc, (reg) ponor / E: ponor] 1 vr (Îvp; d. terenuri, construcții etc.) A se surpa. 2 vr (Îvp; d. terenuri, construcții etc.) A se înclina. 3 vt (Înv) A rostogoli pe o coastă prăpăstioasă, într-un ponor, într-o râpă, într-o prăpastie.

PONORÎ́, ponorăsc, vb. IV. Refl. (Regional, despre terenuri) A se prăbuși; a se surpa. Din pricina ploilor, malul, care e înalt în locurile acelea ca de vreo patruzeci de picioare, se ponorîse și casa era în primejdie să rămîie dinspre apă fără părete. CONTEMPORANUL, IV 303. Tradițiunea spune... că odinioară ar fi fost două movile egale, apropiate, care s-au ponorît una către alta. ODOBESCU, S. II 182. ◊ Tranz. Fig. Un potop de grindină colțuroasă și mare cît ouăle de gîscă începu să fie izbit de sus cu așa putere, că ponora pădurea și lovea de moarte tot ce întîlnea. VISSARION, B. 223.

A SE PONORÎ́ pers. 3 se ~ăște intranz. (despre maluri, povârnișuri etc.) A se desprinde de masiv, alunecând la vale; a se nărui; a se surpa; a se dărâma. /Din ponor

ponorắsc, a -î́ v. tr. (d. ponor). Est. Prefac în ponoare: cutremuru a ponorît locurile. Vechĭ. Arunc în rîpă. V. refl. Cad saŭ mă arunc în rîpă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!ponorî́ (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ponorắște, imperf. 3 sg. se ponorá, perf. s. 3 sg. se ponorî́, 3 pl. se ponorấră, m.m.c.p. 3 sg. se ponorấse, 3 pl. se ponorấseră; conj. prez. 3 să se ponoráscă; ger. ponorấndu-se; part. ponorất

ponorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponorăsc, imperf. 3 sg. ponorá; conj. prez. 3 sg. și pl. ponoráscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PONORÎ vb. v. prăbuși, prăvăli, rostogoli, surpa.

ponorî vb. v. PRĂBUȘI. PRĂVĂLI. ROSTOGOLI. SURPA.

Intrare: ponorâre
ponorâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponorâre
  • ponorârea
plural
  • ponorâri
  • ponorârile
genitiv-dativ singular
  • ponorâri
  • ponorârii
plural
  • ponorâri
  • ponorârilor
vocativ singular
plural
Intrare: ponorî
verb (V410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ponorî
  • ponorâre
  • ponorât
  • ponorâtu‑
  • ponorând
  • ponorându‑
singular plural
  • ponorăște
  • ponoraște
  • ponorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ponorăsc
(să)
  • ponorăsc
  • ponoram
  • ponorâi
  • ponorâsem
a II-a (tu)
  • ponorăști
(să)
  • ponorăști
  • ponorai
  • ponorâși
  • ponorâseși
a III-a (el, ea)
  • ponorăște
  • ponoraște
(să)
  • ponorască
  • ponora
  • ponorî
  • ponorâse
plural I (noi)
  • ponorâm
(să)
  • ponorâm
  • ponoram
  • ponorârăm
  • ponorâserăm
  • ponorâsem
a II-a (voi)
  • ponorâți
(să)
  • ponorâți
  • ponorați
  • ponorârăți
  • ponorâserăți
  • ponorâseți
a III-a (ei, ele)
  • ponorăsc
(să)
  • ponorască
  • ponorau
  • ponorâ
  • ponorâseră
ponori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ponorî ponori

  • 1. regional (Despre terenuri) A se prăbuși, a se surpa.
    exemple
    • Din pricina ploilor, malul, care e înalt în locurile acelea ca de vreo patruzeci de picioare, se ponorîse și casa era în primejdie să rămîie dinspre apă fără părete. CONTEMPORANUL, IV 303.
      surse: DLRLC
    • Tradițiunea spune... că odinioară ar fi fost două movile egale, apropiate, care s-au ponorît una către alta. ODOBESCU, S. II 182.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv figurat Un potop de grindină colțuroasă și mare cît ouăle de gîscă începu să fie izbit de sus cu așa putere, că ponora pădurea și lovea de moarte tot ce întîlnea. VISSARION, B. 223.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • ponor
    surse: DEX '98 DEX '09