opțiuni
  • info

4 definiții pentru ponorâre

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PONORÎ, ponorăsc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre terenuri) A se prăbuși, a se surpa. – Din ponor.

A SE PONORÎ pers. 3 se ~ăște intranz. (despre maluri, povârnișuri etc.) A se desprinde de masiv, alunecând la vale; a se nărui; a se surpa; a se dărâma. /Din ponor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ponorî vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponorăsc, imperf. 3 sg. ponora; conj. prez. 3 sg. și pl. ponorască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PONORÎ vb. v. prăbuși, prăvăli, rostogoli, surpa.

Intrare: ponorâre
ponorâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponorâre
  • ponorârea
plural
  • ponorâri
  • ponorârile
genitiv-dativ singular
  • ponorâri
  • ponorârii
plural
  • ponorâri
  • ponorârilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ponorî, ponorăscverb

  • 1. regional (Despre terenuri) A se prăbuși, a se surpa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prăbuși prăvăli rostogoli surpa
    • format_quote Din pricina ploilor, malul, care e înalt în locurile acelea ca de vreo patruzeci de picioare, se ponorîse și casa era în primejdie să rămîie dinspre apă fără părete. CONTEMPORANUL, IV 303. DLRLC
    • format_quote Tradițiunea spune... că odinioară ar fi fost două movile egale, apropiate, care s-au ponorît una către alta. ODOBESCU, S. II 182. DLRLC
    • format_quote tranzitiv figurat Un potop de grindină colțuroasă și mare cît ouăle de gîscă începu să fie izbit de sus cu așa putere, că ponora pădurea și lovea de moarte tot ce întîlnea. VISSARION, B. 223. DLRLC
etimologie:
  • ponor DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.