poni sm vz ponei

PONEI, ponei, s. m. (La pl.) Rasă de cai cu greutate corporală mică și talie redusă, originară din regiunile cu climat rece și cu vegetație săracă ale Angliei și ale Peninsulei Scandinave, folosită pentru munci ușoare, sport sau agrement; (și la sg.) cal care aparține acestei rase. [Acc. și: ponei] – Din fr. poney.

ponei smi [At: CR (1848), 7²/74 / V: (înv) ~ni / A și: ponei / E: eg pony] 1 (Lpl) Rasă de cai caracterizată printr-o greutate mică a corpului și o talie redusă, originară din regiunile cu climat rece și cu vegetație săracă ale Angliei și ale Peninsulei Scandinave. 2 (Șls) Cal care aparține rasei ponei (1) Si: muschici.

PONEI, ponei, s. m. (La pl.) Rasă de cai caracterizată printr-o greutate mică a corpului și o talie redusă, originară din regiunile cu climat rece și cu vegetație săracă ale Angliei și ale Peninsulei Scandinave; (și la sg.) cal care aparține acestei rase. [Acc. și: ponei] – Din fr. poney.

PONEI, ponei, s. m. Cal de rasă englezească, mic și cu părul lung.

PONEI s.m. Cal mic de rasă englezească, cu părul lung. [< fr. poney, cf. engl. pony].

PONEI s. m. cal mic de rasă englezească, cu părul lung. (< fr. poney, engl. pony)

PONEI ~ m. 1) Rasă englezească de cai, de talie mică, folosiți, în special, pentru agrement. 2) Cal din această rasă. /<fr. poney, engl. pony

!ponei s. m., pl. ponei, art. poneii

!ponei/ponei s. m., pl. ponei/ponei; art. poneii/poneii

ponei s. m. (sil. -nei), pl. ponei, art. poneii

ponei

PONI, Ioan (1819-1853, n. Iași), actor și poet român. Participant la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova. Roluri din dramaturgia românească („Iașii în carnaval” de V. Alecsandri) șui universală (piese de Shakespeare, Alfieri, Hugo). Versuri de factură meditativă („O vizită la munte”); monologul dramatic „Vechiul ostaș moldovan în războaiele lui Ștefan cel Mare”. Traduceri.

PONI 1. Petru P. (1841-1925, n. sat Săcărești, jud. Iași), chimist și mineralog român. Acad. (1879), prof. univ. la Iași. Unul dintre fondatorii școlii românești de chimie. Președinte al Acad. Române (1898-9101 și 1916-1920). Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice (iul.-nov. 1891, 1895-1896, oct.-nov. 1918). Cercetări asupra compoziției chimice a mineralelor, asupra compoziției chimice a petrolurilor românești și a apelor minerale („Cercetări asupra mineralelor din masivul cristalin de la Broșteni”, „Analiza apelor minerale de la Piatra”, „Fapte pentru a servi la descrierea mineralogică a României”, „Cercetări asupra compozițiunii chimice a petrolurilor române”); observații meteorologice în Moldova. Autorul primelor manuale de fizică și chimie în limba română și organizatorul primelor laboratoare de chimie, în scopul cercetării științifice. A colaborat la înființarea Societății române de științe (1890) și a fundat Societatea de științe (1900). 2.Margareta P. (1889-1973, n. Iași), chimistă română. Fiica lui P. (1). Prof. univ. la Iași. Membră fondatoare (1949) a Institutului de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” din Iași. Lucrări științifice („Tratat de chimie”).

PÓNEI (< engl., fr.) s. m. Cal cu greutate corporală mică și talie redusă (în general sub 1,30 m), cu aspect caracteristic (picioare scurte, abdomen relativ voluminos). Este folosit pentru munci ușoare și pentru agrement. Există numeroase rase de p., cele mai cunoscute fiind rasa englezească Shetland (originară din insulele omonime) și p. islandez.

Pon/i, -ea v. Agapion 2.