pomete sn vz pomeți

POMETE s. n. pl. v. pomeți.

POMETE s.n. pl. v. pomeți.

pomet² sn [At: PRAV. 82 / Pl: ~uri, (înv, sm) ~eți / E: poamă + -et] (Csc) 1 Mulțime de fructe. 2 Varietăți de fructe. 3 Recoltă de fructe.

pomet¹ sn [At: MOXA 346/16 / Pl: ~uri, (reg, sm) ~e, (înv) ~eți / E: ml pometum] 1 Livadă. 2 (Csc) Mulțime de pomi (1) dintr-o livadă. 3 (Olt) Pomicultură (3).

pometă sf vz pomeți

pomeți smp [At: BOLINTINEANU, O. 445 / V: (asr) ~ete (Pl: ~) sn, (rar) ~etă sf / E: fr pommette] (Îs ~i obrazului, obrajilor) Parte proeminentă, osoasă, a obrajilor.

POMĂT s. n. v. pomet.

POMET, pometuri, s. n. 1. Grădină sau livadă cu pomi; (cu sens colectiv) mulțime de pomi. Cînd... am găsit verdeață, pomet și apă, cînd am văzut încîntătoarea priveală ce se întinde de pe vîrful muntelui acestui, am uitat toată osteneala suitului. NEGRUZZI, S. I 317. 2. (La pl.) Mulțime de poame; fructe felurite. După cină, bătrîna a curățit masa, a adus pometuri, uscături și băutură și s-a dus, lăsîndu-i singuri. CARAGIALE, P. 153. Pometuri, dulcețuri și alte mîncări. PANN, la TDRG. – Pl. și: (rar) pomete (EMINESCU, N. 56). – Variantă: pomăt (SBIERA, P. 34) s. n.

POMEȚI s. m. pl. (Adesea determinat prin «obrajilor») Umerii obrajilor. Nu-i era cu totul necunoscută această față lungă, roșcată, cu pomeții obrajilor lucindu-și porii mari printre smocurile de păr prăfuit. GALAN, Z. R. 7. Țăranii, mărunți și osoși, cu mustățile stufoase pomeții proeminenți. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 40. Tușea necontenit o tuse seacă; pomeții obrajilor săi erau neîncetat rumeni. BOLINTINEANU, O. 455. – Variantă: pomete (DELAVRANCEA, CARAGIALE, la CADE) s. n. pl.

POMEȚI s.m.pl. Umerii obrajilor. [Sg. pomet, var. pomete s.n.pl. / < fr. pommettes].

POMEȚI s. m. pl. umerii obrajilor. (< fr. pommettes)

POMET² ~uri n. (cu sens colectiv) Mulțime de fructe (felurite). /poamă + suf. ~et

POMET¹ ~uri n. 1) Loc unde cresc (mulți) pomi fructiferi; livadă. 2) Mulțime de pomi fructiferi. /<lat. pometum

POMEȚI m. pl.: ~i obrajilor proeminențele osoase ale obrajilor; umerii obrajilor. /<fr. pommette

pomet n. 1. feluri de poame; 2. grădină de poame. [Lat. POMETUM].

pomăt, V. pomet.

2) pomét n., pl. urĭ (d. poamă). Mare cantitate de poame: era mult pomet. Multe felurĭ de poame: cîte pometurĭ! În nord pomăt, pl. urĭ.

1) pomét n., pl. e (d. pom saŭ lat. pométum). Grădină de pomĭ, livadă. – În nord pomăt, pl. ete.

pomet (mulțime de pomi/de fructe) s. n., pl. pometuri

pomeți (părți ale obrazului) s. m. pl.

pomet (livadă, mulțime de pomi/de fructe) s. n., pl. pometuri

!pomeți (umărul obrazului) s. m. pl.

pomet s. n., pl. pometuri

pomeți (umerii obrajilor) s. m. pl.

pomet (livadă) s. n., pl. pometuri (pomete)

pomet, -turi (grădini de pomi) și -ți (umerii obrazului).

POMET s. v. livadă.

POMEȚI s. pl. (ANAT.) umerii obrajilor (pl.), (rar) umerii feței (pl.), (reg.) pumnii obrajilor (pl.), (înv.) magule (pl.).

POMET s. livadă, (înv. și reg.) sad, (reg.) ogradă, pomăret, pomărie, pomăriște, pomărit, (Maram., Transilv., Ban. și nordul Mold.) rît. (Un ~ de pruni.)

POMEȚI s. pl. (ANAT.) umerii obrajilor (pl.), (rar) umerii feței (pl.), (reg.) pumnii obrajilor (pl.), (înv.) magule (pl.).