opțiuni
  • info

13 definiții pentru pomet (fructe)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POMET2, pometuri, s. n. (La pl. sau la sg. cu sens colectiv) Mulțime de fructe; diverse varietăți de fructe. – Poamă + suf. -et.

POMET2, pometuri, s. n. (La pl. sau la sg. cu sens colectiv) Mulțime de fructe; diverse varietăți de fructe. – Poamă + suf. -et.

pomet2 sn [At: PRAV. 82 / Pl: ~uri, (înv, sm) ~eți / E: poamă + -et] (Csc) 1 Mulțime de fructe. 2 Varietăți de fructe. 3 Recoltă de fructe.

POMET, pometuri, s. n. 1. Grădină sau livadă cu pomi; (cu sens colectiv) mulțime de pomi. Cînd... am găsit verdeață, pomet și apă, cînd am văzut încîntătoarea priveală ce se întinde de pe vîrful muntelui acestui, am uitat toată osteneala suitului. NEGRUZZI, S. I 317. 2. (La pl.) Mulțime de poame; fructe felurite. După cină, bătrîna a curățit masa, a adus pometuri, uscături și băutură și s-a dus, lăsîndu-i singuri. CARAGIALE, P. 153. Pometuri, dulcețuri și alte mîncări. PANN, la TDRG. – Pl. și: (rar) pomete (EMINESCU, N. 56). – Variantă: pomăt (SBIERA, P. 34) s. n.

POMET2 ~uri n. (cu sens colectiv) Mulțime de fructe (felurite). /poamă + suf. ~et

pomet n. 1. feluri de poame; 2. grădină de poame. [Lat. POMETUM].

2) pomét n., pl. urĭ (d. poamă). Mare cantitate de poame: era mult pomet. Multe felurĭ de poame: cîte pometurĭ! În nord pomăt, pl. urĭ.

1) pomét n., pl. e (d. pom saŭ lat. pométum). Grădină de pomĭ, livadă. – În nord pomăt, pl. ete.

POMĂT s. n. v. pomet.

pomăt, V. pomet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pomet (mulțime de pomi/de fructe) s. n., pl. pometuri

pomet (livadă, mulțime de pomi/de fructe) s. n., pl. pometuri

pomet s. n., pl. pometuri

pomet, -turi (grădini de pomi) și -ți (umerii obrazului).

Intrare: pomet (fructe)
pomet1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomet
  • pometul
  • pometu‑
plural
  • pometuri
  • pometurile
genitiv-dativ singular
  • pomet
  • pometului
plural
  • pometuri
  • pometurilor
vocativ singular —
plural —
pomet2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomet
  • pometul
  • pometu‑
plural
  • pomete
  • pometele
genitiv-dativ singular
  • pomet
  • pometului
plural
  • pomete
  • pometelor
vocativ singular —
plural —
pomăt1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomăt
  • pomătul
  • pomătu‑
plural
  • pomături
  • pomăturile
genitiv-dativ singular
  • pomăt
  • pomătului
plural
  • pomături
  • pomăturilor
vocativ singular —
plural —
pomăt2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N8)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomăt
  • pomătul
  • pomătu‑
plural
  • pomete
  • pometele
genitiv-dativ singular
  • pomăt
  • pomătului
plural
  • pomete
  • pometelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pomet, pometurisubstantiv neutru

  • 1. (la) plural sau (la) singular (cu sens) colectiv Mulțime de fructe; diverse varietăți de fructe. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote După cină, bătrîna a curățit masa, a adus pometuri, uscături și băutură și s-a dus, lăsîndu-i singuri. CARAGIALE, P. 153. DLRLC
    • format_quote Pometuri, dulcețuri și alte mîncări. PANN, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Poamă + sufix -et DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.