12 definiții pentru pomet (fructe) pomăt (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POMÉT2, pometuri, s. n. (La pl. sau la sg. cu sens colectiv) Mulțime de fructe; diverse varietăți de fructe. – Poamă + suf. -et.

POMÉT2, pometuri, s. n. (La pl. sau la sg. cu sens colectiv) Mulțime de fructe; diverse varietăți de fructe. – Poamă + suf. -et.

pomet2 sn [At: PRAV. 82 / Pl: ~uri, (înv, sm) ~eți / E: poamă + -et] (Csc) 1 Mulțime de fructe. 2 Varietăți de fructe. 3 Recoltă de fructe.

POMÉT, pometuri, s. n. 1. Grădină sau livadă cu pomi; (cu sens colectiv) mulțime de pomi. Cînd... am găsit verdeață, pomet și apă, cînd am văzut încîntătoarea priveală ce se întinde de pe vîrful muntelui acestui, am uitat toată osteneala suitului. NEGRUZZI, S. I 317. 2. (La pl.) Mulțime de poame; fructe felurite. După cină, bătrîna a curățit masa, a adus pometuri, uscături și băutură și s-a dus, lăsîndu-i singuri. CARAGIALE, P. 153. Pometuri, dulcețuri și alte mîncări. PANN, la TDRG. – Pl. și: (rar) pomete (EMINESCU, N. 56). – Variantă: pomăt (SBIERA, P. 34) s. n.

POMÉT2 ~uri n. (cu sens colectiv) Mulțime de fructe (felurite). /poamă + suf. ~et

pomet n. 1. feluri de poame; 2. grădină de poame. [Lat. POMETUM].

1) pomét n., pl. e (d. pom saŭ lat. pométum). Grădină de pomĭ, livadă. – În nord pomăt, pl. ete.

2) pomét n., pl. urĭ (d. poamă). Mare cantitate de poame: era mult pomet. Multe felurĭ de poame: cîte pometurĭ! În nord pomăt, pl. urĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pomét (livadă, mulțime de pomi/de fructe) s. n., pl. pométuri

pomét s. n., pl. pométuri

pomet, -turi (grădini de pomi) și -ți (umerii obrazului).

Intrare: pomet (fructe)
pomet1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomet
  • pometul
  • pometu‑
plural
  • pometuri
  • pometurile
genitiv-dativ singular
  • pomet
  • pometului
plural
  • pometuri
  • pometurilor
vocativ singular
plural
pomet2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomet
  • pometul
  • pometu‑
plural
  • pomete
  • pometele
genitiv-dativ singular
  • pomet
  • pometului
plural
  • pomete
  • pometelor
vocativ singular
plural
pomăt1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomăt
  • pomătul
  • pomătu‑
plural
  • pomături
  • pomăturile
genitiv-dativ singular
  • pomăt
  • pomătului
plural
  • pomături
  • pomăturilor
vocativ singular
plural
pomăt2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N8)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomăt
  • pomătul
  • pomătu‑
plural
  • pomete
  • pometele
genitiv-dativ singular
  • pomăt
  • pomătului
plural
  • pomete
  • pometelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pomet (fructe) pomăt (2)

  • 1. (La plural sau la singular cu sens colectiv) Mulțime de fructe; diverse varietăți de fructe.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • După cină, bătrîna a curățit masa, a adus pometuri, uscături și băutură și s-a dus, lăsîndu-i singuri. CARAGIALE, P. 153.
      surse: DLRLC
    • Pometuri, dulcețuri și alte mîncări. PANN, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Poamă + sufix -et
    surse: DEX '09 NODEX