17 definiții pentru pomelnic pemelnic pomeanic pomenic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POMÉLNIC, pomelnice, s. n. 1. Listă cu numele persoanelor, în viață sau decedate, pe care le pomenește preotul la slujbe sau în rugăciuni. 2. (Fam. sau ir.) Listă sau enumerare lungă de nume; p. ext. înșiruire plictisitoare de vorbe, de fapte etc. – Din sl. pomĕnĭnikŭ.

pomelnic sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 88v/5 / V: (înv, sst) pem~, ~ean~, pemel~[1] / Pl: ~ice / E: slv помѣньникъ] 1 Listă cu numele persoanelor decedate sau în viață, pe care le pomenește preotul la slujbe sau în rugăciuni. 2 Registru cu pomelnice (1). 3 (Spc) Listă cu numele ctitorilor unei biserici, mănăstiri, citită de preot la slujbe sau în rugăciuni. 4 (Îrg) Scândură zugrăvită pe care sunt scrise pe o parte numele morților și pe alta numele celor vii dintr-o familie. 5-6 (Pex) Totalitate a numelor din pomelnic (1, 4). 7-8 (Pex) Citire de către preot a pomelnicului (5-6). 9 (Reg) Plată pentru preotul care citește pomelnicul (1) ori nume din el. 10 (Fam; dep) Listă interminabilă de nume sau de lucruri. 11 (Fam; dep) Oameni din pomelnic (10). 12 (Fam; dep) Înșirare lungă, interminabilă de nume. 13 (Fam; dep; pgn) Înșirare de vorbe prelungită și plictisitoare Vz litanie. 14 (Înv) Pomenire (1). 15 (Îvr; îf pomeanic; csnp) Mormânt (1). corectată

  1. Prima și a 3-a variantă sunt identice (a 3-a fără accent în original). Se pare că aici este vorba de o greșală de tipar. Varianta scrisă corect ar putea fi: pomenic, neatestată în definiția de față, pentru care însă există o referință încrucișată — LauraGellner

POMÉLNIC, pomelnice, s. n. 1. Listă cu numele persoanelor, în viață sau decedate, pe care le pomenește preotul în timpul efectuării unor slujbe religioase sau în unele rugăciuni. 2. (Fam. sau ir.) Listă sau enumerare lungă de nume; p. ext. înșiruire plictisitoare de vorbe, de fapte etc. – Din sl. pomĕnĩnikŭ.

POMÉLNIC, pomelnice, s. n. 1. Listă cu numele persoanelor, decedate sau în viață, pe care le pomenește preotul în slujbe și rugăciuni. Dădură toți pomelnice pentru sănătate, ajutor și izbăvire de sabia dușmană și, de fiecare suflet pomenit, puseră pe pomelnic cîte o firfirică. GALACTION, O. I 278. Nici într-o monastire a Moldovei nu ni s-a întimplat a găsi portretul lui Ion-vodă sau numele său înscris în vreun pomelnic. HASDEU, I. V. 39. Ce-ți mai trebuie știubeie dă-mi-le ca sărindari, te-oi pune la pomelnic. CONTEMPORANUL, VIII 99. ♦ (Învechit) Pomenire, amintire. Pomelnicul acestor doi frați [din legenda cucului]. MARIAN, O. I 8. 2. (Ironic) Expunere plictisitoare, înșirare lungă și amănunțită de vorbe, de nume etc.; litanie. Iar o să înceapă cu pomelnicul. ALECSANDRI, T. 255. M-apucai să-ți fac pomelnic de poeți ce-au răposat. BOLLIAC, O. 119.

POMÉLNIC ~ce n. 1) bis. Listă în care sunt introduse numele unor persoane pentru a fi pomenite în timpul slujbei religioase. 2) iron. Înșirare lungă și plictisitoare (de nume, date, fapte etc.). /<sl. pomĕniniku

pomelnic n. 1. registru mortuar; 2. listă de numele persoanelor ce preotul cată să le pomenească în rugăciunile sale; 3. fam. listă lungă. [Vechiu-rom. pomenic = slav. POMINIKŬ, înmormântare].

pomélnic și (vechĭ) -énic n., pl. e (vsl. pomĭenĭnikŭ, înmormîntare; bg. sîrb. pomenik, pomelnic). Listă de numele morților pe care preutu trebuĭe să-ĭ pomenească la rugăcĭune. Fig. Iron. Listă lungă.

pomenic[1] sn vz pomelnic

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pomélnic s. n., pl. pomélnice

pomélnic s. n., pl. pomélnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POMÉLNIC s. v. amintire, pomenire.

pomelnic s. v. AMINTIRE. POMENIRE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pomélnic, pomelnice, s.n. – 1. Listă cu numele persoanelor (în viață sau decedate) pe care le pomenește preotul în timpul slujbelor. 2. Listă sau enumerare lungă de nume: „Și apoi, terminând cu povestea zânelor, începe pomelnicul a zeci și sute de ciobănei pe care i-a nenorocit și omorât Fata Pădurii” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 202). – Din vsl. poměnǐnikǔ „înmormântare” (Șăineanu, Scriban; DEX, MDA), cu disimilarea n-n > l-n, apropiat și de derivatele în -elnic (cf. îndoielnic, vremelnic etc.) (Frățilă).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

poménic s. n. v. pomelnic.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pomelnic, pomelnice s. n. 1. (intl.) cazier judiciar; antecedente penale. 2. înșiruire plictisitoare de vorbe, fapte etc.

Intrare: pomelnic
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomelnic
  • pomelnicul
  • pomelnicu‑
plural
  • pomelnice
  • pomelnicele
genitiv-dativ singular
  • pomelnic
  • pomelnicului
plural
  • pomelnice
  • pomelnicelor
vocativ singular
plural
pemelnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pomeanic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomenic
  • pomenicul
  • pomenicu‑
plural
  • pomenice
  • pomenicele
genitiv-dativ singular
  • pomenic
  • pomenicului
plural
  • pomenice
  • pomenicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)